/ Psihologie / Atacul de panică sau Baubau-ul creat de noi înșine

Atacul de panică sau Baubau-ul creat de noi înșine

atac de panica
Despina Camino on 03/05/2014 - 10:35 am in Psihologie

Ți se întâmplă să te trezești din somn cu inima luând-o la trapă? Transpirații reci să îți curgă pe șira spinării? Ți se întâmplă ca din senin să te ia palpitațiile și să îți fie greu să respiri, să simți că te sufoci, să te ia durerea de stomac și toate căldurile?

Cei care suferă de aceste simptome au primul impuls de a se prezenta la cardiolog, de a își face un set complet de analize și eventual, din ce în ce mai ipohondri, să ia un pumn de medicamente pentru bănuitele afecțiuni...fără însă de a avea vreun rezultat și pentru a constata cu stupoare de la medici că sunt din punct de vedere clinic PERFECT SĂNĂTOȘI!

Ce simți?

În momentul în care suferi un atac de panică trăiești un sentiment de moarte iminentă, timpul pare să capete o altă dimensiune, secundele par o veșnicie și, din gând în gând, din temere în temere, ca într-un cerc vicios, te simți tot mai rău. Nu ai vrea decât să fugi, să fii singur, să te speli pe față cu apă rece și să îți revii.

De ce am starea asta?

În corpul tău se produce o cantitate enormă de adrenalină ca și atunci când ești pregătit de fugă sau de luptă. Așa cum atunci când alergi după autobuz și obosești, ba, mai mult, ești presat de stresul că nu îl vei prinde și vei întârzia, așa ai și acum acea stare de puls ridicat, bătăi alerte de inimă și gâfâială. Diferența e doar că tu ești într-un mediu liniștit și nu ai alergat după nici un autobuz. Fizic nu...dar psihic? Ia gândește-te! Nu cumva în sinele tău ai acumulat în timp un îndelung stres, nu cumva frământările interioare te țin într-o continuă încordare? Nu cumva zac în tine nervi, frustrări și temeri nespuse? Fii sincer cu tine! Ai să spui “Poate...dar în clipa aia chiar nu mă gândeam la problemele mele.” Bingo!

Se spune că depresia și atacurile de panică nu sunt semne de slăbiciune, ci, sunt semnul că ai încercat să fii puternic prea mult timp. Ai zâmbit, nu te-ai plâns de nimic dar ai ajuns la o limită. Ai acumulat emoții negative, idei, temeri, frustrări, care s-au înrădăcinat în inconștient. Poate nu te gândești la ele acum, dar ele există, poate fără să îți dai seama, și ies la suprafață prin aceste momente de fugă sau luptă interioară.

Ce este de făcut?

Acum că știm cauza, trebuie să tratăm efectul. În primul rând, când ai de-a face cu un atac, nu te speria de el! Nu vei muri. E ca și cum, am explicat mai sus, ai fugi după autobuz. Teama amplifică atacul și te vei învârti în același cerc vicios!

Dacă pare interminabil, amintește-ți că un atac de panică durează, în medie, de la câteva minute (2-3-5) până la maxim 20 (cazui rare). În timpul acesta gândește-te la ceva calm, vesel, repetă în mintea ta faptul că ești calm, stăpân pe tine și pe emoțiile tale, imaginează-ți că te îmbraci într-un clopot de sticlă și nimic nu te poate afecta.

Psihologii recomandă exerciții de autohipnoză cum ar fi exercițiul Schultz, prin care, prin puterea autosugestiei, nu doar că îți readuci calmul, dar, practicat corect, reușești să îți amorțești simțurile.

Cum mă tratez?

Principalul tratament este dialogul cu tine. Pune-ți întrebări! Observă! În ce circumstanțe te simți așa? Ce gânduri (mai mult sau mai puțin conștiente) ai atunci? Ce te sperie cel mai tare? Care crezi că este cauza? Cum o poți elimina?

Singur îți vei da seama unde este problema ascunsă, și, de aici, vei știi și ce schimbări să faci pentru binele tău. Poate ai nevoie de mai multă odihnă, de un concediu, de rupt o legătură bolnăvicioasă, de schimbat jobul etc. Tu te cunoști cel mai bine. Cu siguranță va trebui să pui la suflet mai puțin și să te stresezi mai rar!

Metode de combatere

Cum am mai spus, autosugestia are puteri magice, prin puterea gândului poți muta munții din loc, poți distruge, poți repara, la fel cum te poți autodistruge. Încearcă câteva exerciții de vizualizare, de relaxare, apelează la muzică adecvată, la meditație. Nu e genul tău? Ok. Încearcă să petreci mai mult timp cu tine, autoanalizându-te, redescoperă-te!

Încearcă să anihilezi orice gând rău printr-un gând bun. Înlocuiește afirmații precum

“nu sunt bun de nimic!” cu “fiecare om are momente și momente, o să vină și timpul să reușesc, am potențial!”. Lucrează puțin mai mult la self esteem, spune-ți: “Eu sunt (enumeră calități), mă iubesc și mă accept așa și merit să fiu iubit(ă) și respectat(ă)”. La orice psiholog ai merge, îți va spune că esența terapiei anti atacuri de panică este autoeducarea prin exerciții cognitiv-comportamentale. Scapă de obiceiurile proaste, nu te mai blama, nu te mai stresa inutil pentru opinii și oameni care nu merită. Fii mai flower power!

Patologie

Din păcate asta este una din bolile secolului vitezei. Timpul parcă s-a comprimat, alergăm mereu, ne stresăm prea mult, nu mai avem deloc timp să ne relaxăm și să ne punem întrebări.

Dacă lucrurile nu se ameliorează, apelează la un specialist, probabil suferi de un aport redus de serotonină sau complexul vitaminelor B. Ține minte însă că tu ești stăpânul propriilor emoții, propriilor gânduri și tu ai control deplin asupra lor! Depinde doar cum lucrezi cu tine…


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->