/ Reviews / Azi sunt, mâine le-am uitat

Azi sunt, mâine le-am uitat

filme
Ana Drobot on 27/03/2015 - 5:57 pm in Reviews

Black Swan, Twilight, A Dangerous Method, The Other Boleyn Girl, Harry Potter, Avatar, The DaVinci Code, The Lost Symbol… Cât mai vorbim azi despre ele? Însă acum cu nu mult ne preocupau atât! Auzeam vorbindu-se numai de ele şi discutam şi noi. Acum se discută intens despre Fifty Shades of Grey.

Ce au comun toate aceste filme (unele ecranizări după cărţi)? Părerile contradictorii care circulă despre ele. Unii spun că filmul a fost foarte bun, alţii îl critică, alţii îl desfiinţează total. Majoritatea operelor scriitorilor acum consideraţi valoroşi au avut parte de o primire asemănătoare. Să ne gândim la scandalul creat de romanul lui Gustave Flaubert, Madame Bovary.

În rest, le-am putea grupa după două categorii: cele senzaţionaliste şi cele legate de o parte întunecată a propriei personalităţi a personajelor principale. Senzaţionalismul se referă la atragerea atenţiei publicului prin modul în care sunt prezentate ştirile, accentul necăzând pe obiectivitatea informaţiei. Nu contează dacă sunt ştiri bine documentate – important e să atragă publicul, eventual să şocheze.

Dacă privim atent lumile propuse în aceste filme vedem că au toate ceva senzaţionalist: lumea baletului, lumea vampirilor, lumea psihanalizei, a aventurilor la curtea unui rege, lumea vrăjitorilor, lumea aventurilor în spaţiu, lumea teoriilor despre un episod din religie sau despre simboluri franc-masonice. Oricând citim în articole online câte ceva despre astfel de subiecte suntem introduşi într-o lume senzaţionalistă. Documentarele despre aceste “lumi” conţin o doză de mister şi senzaţionalism, suficient pentru a ne capta atenţia.

În filmele The DaVinci Code şi The Lost Symbol asistăm la descoperirea unui alt adevăr ascuns până atunci de istorie. Pătrundem într-o lume fascinantă a misterelor, descoperim ceva ca şi când am învăţa ceva nou. Ce a ascuns istoria e scos la lumină. Avem impresia că am ieşit după film îmbogăţiţi cu ceva nou învăţat.

În filme precum Black Swan, Twilight şi chiar Harry Potter vedem contactul cu o parte negativă a propriei personalităţi. Personajul Lebedei Negre, vampirul, lumea vrăjitorilor ne duc toate cu gândul la vremuri de demult când ce nu înţelegeam era negru şi făcea parte din lumea răului.

Cu toate acestea, în filmele menţionate există şi vampiri şi vrăjitori buni.

Partea întunecată a personalităţii şi modul în care ne descurcăm cu ea apare sugerată şi în filmele după romanele lui Dan Brown:

“Nobody hates history. They hate their own history.” (Nimeni nu urăşte istoria. Fiecare îşi urăşte propria istorie, propriul trecut.)

“When history is written, murderers become heroes.” (Ȋn momentul în care se scrie istoria, criminalii devin eroi.)


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->