/ Mamici si pitici / Cum sa fii un parinte grozav

Cum sa fii un parinte grozav

cum sa fii parinte bun
Despina Camino on 01/10/2014 - 12:56 pm in Mamici si pitici

Fiecare mamă este cea mai bună pentru puişorul ei. Aşa spunea o veche vorbă din popor. Totuşi sunt unele chichiţe care îl vor face pe piticul tău sau pe pitica ta să gândească că eşti şi un părinte cool. Şi asta…chiar dinainte de a se putea exprima. Iată câteva idei.

1. Petrece cât mai mult timp cu copilul tău

Contează enorm pentru dezvoltarea sa emoţională să simtă că işi are părinţii aproape, că îi ofera atenţie şi afecţiune. Mai mult de atât, faptul că îi cânţi, îi vorbeşti şi îi explici lucruri, îi dezvoltă spiritul de observaţie şi vocabularul.

Citeste-i!

Nu îi cumpăra o tonă de jucării inutile. Investeşte şi în cărţi şi apucă-te să îi arăţi imaginile colorate din ele, să îi explici ce vede în poză, să îi citeşti şi să îi povesteşti şi tu din ele. Chiar dacă bebele este mic şi nu va înţelege prea multe din firul epic, va adora să îţi audă vocea, să se uite la imagini, se va obişnui cu limbajul articulat al vorbirii şi, nu în ultimul rând, va prinde şi gust pentru lectură dacă va lua cunoştiinţă cu cartea de mic.

Păstrează câteva momente din zi speciale pentru tine şi copilul tău

Chiar dacă ai un program încărcat, chiar dacă ai început jobul, păstrează anumite tabieturi pe care le ai cu puiul tău, cum ar fi leneveala şi mângâierile de dimineaţă, joaca şi poveltile de seara etc. Astfel va ştii cât de mult îl/o iubeşti şi, chiar dacă nu îşi va aminti peste ani ce îi spuneai, va ţine minte cu drag clipele de tandreţe şi micile voastre ritualuri.

Măcar o masă împreună

Ai un copil mofturos la mâncare? Nu te stresa prea tare şi nu îl forţa. Încearcă să faci din masa împreună cu toată familia un ritual. Acesta prin imitaţie va mânca iar discuţiile în familie vor fi un prilej de bucurie.

Fii spontană! Învaţă sa dai răspunsuri jucăuşe şi amuzante la orice întrebare

Fii pe înţelesul copilului, niciodată prea tehnic şi, în cazurile în care discuţia trece peste inocenţa acestuia, foloseşte-te de explicaţii simpatice. Spre exemplu…

Îmi amintesc cum mi-a explicat mie fratele meu (cu 11 ani mai mare ca mine) modul în care funcţionează o telecomandă pe când aveam 5-6 ani. Mi-a spus că atunci când apăs pe buton, ies prin becul telecomenzii nişte pitici invizibili care apasă pe butonul de la televizor. Simplu, nu?

Nepotul meu m-a întrebat într-o zi “când o sa moară unchiu X?”. Mi s-a zbârlit părul pe mine. Mi s-a părut un subiect cam trist ca să îl discut cu un copil şi am încercat să închei intr-o manieră haioasă: “Atunci când va avea barbă lungă şi albă, ca Merlin!”. Evident, au urmat şi alte întrebări de genul: “Ok dar bunica e femeie, n-o să aibă niciodată barbă.”. E greu cu copiii şi trebuie să ai multă spontaneitate.

Dar despre “de unde vin copiii?” Spune-i mereu adevărul! Arată-i poze din perioada cu burtică, arată-i ecografiile. Nu trebuie să ştie în detaliu cum ajunge oul în burtică însă trebuie să ştie că barza e o simplă pasăre şi că nu l-ai primit la schimb pe un sac de grâu. Sau vrei să arate cu degetul spre prima gravidă pe care o vede pe stradă şi să strige: “Uite burtoasa!” ? Nu, nu! De asemenea, fii sigură că şi anumite reclame îi vor atrage atenţia, pregăteşte din timp explicaţiile (reale!)!

2. Stabileşte limite!

Nu cred că îţi doreşti ca al tău copil să creadă că numele lui este “Nu pune mâna, nu e voie!”. Nu fă din cuvântul NU un tic verbal, foloseşte-l doar atunci când vrei să exprimi o limită (ex: nu umblii la prize), în alte cazuri încearca să înlocuieşti cuvântul acesta cu “nu ar fi mai bine să…”.

Sare-i în ajutor la nevoie, însă nu mereu, lasă-i spaţiu şi ocazia de a fi independent. Ajută enorm la stima lui de sine! Negociază, lasă-l să îşi aleagă el cu ce se va îmbrăca, oferă-i doar câteva opţiuni, spre exemplu.

Spune-i NU doar când sunt chestiuni cu adevărat serioase pentru educaţia lui. Atenţioneză-l dacă vorbeşte urât dar nu fă un capăt de ţară doar pentru că a pus creioanele în cutia cu lego.

3. Fii un model pozitiv!

Copiii inregistrează tot, încă din perioada bebeluşiei şi, mai rău, imită tot! Ai mare grijă aşadar la vocabular, la comportamentul tău, la felul cum reacţionezi în situaţii tensionate, la modul în care gestionezi un conflict.

Aici e partea cea mai grea, să ne cenzurăm pentru a fi un model bun pentru copil, noi, adulţii obişnuiţi cu măgăriile şi bădărăniile de adulţi.

Arată-i că respecţi mediul înconjurător, cere-ţi scuze dacă greşeşti, spune-i mereu adevărul (degeaba îl înveţi că nu e etic să minţi dacă practica dărâmă teoria).

4. Încurajază-l!

Nu te feri să îl lauzi, fie direct, fie indirect. Spune-i când a făcut un lucru bun şi la lasă-l să şi audă din când în când că îl vorbeşti de bine altora.

5. Învaţă-l să fie o persoană prietenoasă şi bună

Obişnuieşte-l de mic cu valorile umane. Învaţă-l să fie respectuos şi înţelegător cu cei din jur. În multe desene animate ni se aminteşte noţiunea de Sharing. Învaţă-l să împartă cu ceilalţi copii, să se facă plăcut. Chiar dacă acasă el este centrul atenţiei tuturor (mai ales dacă este singur la părinţi), în comunitate trebuie să depăşasca acest mic egoism.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->