/ Bio & Sanatate / Despre cǎtinǎ

Despre cǎtinǎ

catina
Ana Drobot on 03/10/2015 - 8:32 pm in Bio & Sanatate

Are conţinut foarte ridicat în vitamina C.

Înflorire: martie, aprilie.

Ecologie şi rǎspândire. Specie extrem de rezistentǎ la secetǎ şi ger, nepretenţioasǎ faţǎ de sol, dezvoltându-se bine pe prundişuri, nisipuri, soluri crude, pe coaste râpoase pe care le fixeazǎ datoritǎ lǎstǎririi şi drajonǎrii puternice. Solicitǎ luminǎ directǎ.

Altitudinal se dezvoltǎ din zona litoralǎ pânǎ în zona muntoasǎ, mai ales pe albiile râurilor din zona de deal (unde conţinutul de vitamina C este mai ridicat), în Muntenia (judeţele Argeş, Dâmboviţa, dar mai ales Buzǎu şi Prahova), Moldova (judeţele Bacǎu, Vrancea). Conţinutul de vitamina C mai scǎzut face ca produsul din judeţul Bacǎu şi din Deltǎ, unde de asemenea e abundent, sǎ fie mai puţin apreciate şi valorificate.

Compoziţie chimicǎ. Vitamina C, carotenoide dizolvate într-un ulei gras, izoramnetol, vitaminele B 1 şi B2, acid folic, acizi graşi nesaturaţi şi fitosteroli, inozitoli, acid nicotinic.

Acţiune farmacodinamicǎ – utilizǎri terapeutice. Datoritǎ compoziţiei chimice fructele de cǎtinǎ constituie o valoroasǎ sursǎ polivitaminicǎ. Din fructe se preparǎ sucuri, siropuri, marmeladǎ, gem. Sucul de fructe liofilizat poate fi întrebuinţat la prepararea unor comprimate polivitaminate.

Cǎtinǎ roşie. Arbust de 1-3 m de prin aluviunile nisipoase ale râurilor, uşor sǎrǎturate. Se indicǎ ca având utilitate medicinalǎ emipiricǎ scoarţa rǎdǎcinilor ca diureticǎ, sudorificǎ, aperitivǎ, astringentǎ, scoarţa ramurilor (bogatǎ în tanin) ca astringentǎ şi hemostaticǎ, florile (cu conţinut de esculinǎ) întrebuinţate în medicinǎ contra icterului, frunzele (cu conţinut în derivaţi ai cvercetolului şi acid galic) cu ramuri cu tot, contra bolilor de splinǎ şi reumatismului.

Cǎtinǎ micǎ. Semiarbust pionier pe prundişurile râurilor de munte. Frunzele, scoarţa, rǎdǎcinile şi seminţele se considerǎ cǎ au efecte în boli de ficat, rinichi, vezicǎ şi pentru micşorarea fluxului menstrual. În medicina popularǎ a fost utilizat în tifosul exantematic şi în febra tifoidǎ.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->