/ Diverse / Despre culturi

Despre culturi

despre culturi si civilizatie
Ana Drobot on 06/07/2016 - 10:36 pm in Diverse

Paideuma

Etnograful german Leo Frobenius, dupǎ ce a cercetat vreo treizeci de ani viaţa şi obiceiurile triburilor de negri, a scris o lucrare intitulatǎ Paideuma, în care a expus concluziile pe care le-a tras din numeroasele sale observaţii.

Teoria lui, extinsǎ asupra naturii culturilor şi cercurilor de culturǎ de pe glob, are în centrul ei noţiunea de paideuma. Termenul acesta este grecesc şi înseamnǎ ceea ce este cultivat, dar şi locul unde se învaţǎ. Populaţiile unui spaţiu bine conturat îşi au caracteristicile lor proprii, un mod specific de a fi.

Apollo Hyperboreanul

Civilizaţia arhaicǎ încorporatǎ în legendele greco-romane se datora zeului Apollo. Acesta era considerat a fi conducǎtorul Muzelor, iar Muzele, în numǎr de nouǎ, erau acelea care patronau toate artele şi toate manifestǎrile spirituale ale omului: Clio (istoria), Euterpe (muzica), Thalia (comedia), Melpomene (tragedia), Terpsichore (dansul), Erato (elegia), Polymnia (poezia liricǎ), Urania (astronomia), Calliope (elocinţa şi poezia eroicǎ).

La numele acestui zeu al luminii fizice şi spirituale se adǎuga şi acela de Apollo Hyperboreanul, fiindcǎ, dupǎ legendele grecilor, el venea din regiunile hyperboreice. Sunt numite astfel fiindcǎ sunt depǎrtate de vântul Boreas (vântul de Nord, fiu al unui titan şi al Aurorei). Ţinutul este descris ca fiind o Terra Mirabilis. Într-adevǎr, modul de viaţǎ al hyperboreenilor este înfǎţişat de mulţi scriitori vechi ca acela al oamenilor care au trǎit în epoca de aur.

Zeul Apollo era o zeitate importantǎ pentru hyperboreeni, cǎruia i se închinau temple. Legǎtura lui Apollo cu ţara acestui popor se arǎta şi prin aceea cǎ mama lui, Latona, s-a nǎscut pe meleagurile acestor oameni de dincolo de vânturi.

Credem cǎ ţara hyperboreenilor era dincolo de Istros, era ţara lui Zamolxis, ţara geto-dacilor de mai târziu, ţarǎ în care se trǎia ca în vârsta de aur a omenirii.

Saturn, omul cerului

Epoca lui Saturn este denumitǎ, în toate textele antice, epoca de aur. Prima rasǎ de oameni a trǎit în epoca denumitǎ astfel şi aceşti oameni existau în timpul lui Kronos (Saturn).

Saturn ar fi venit pentru a-l ajuta pe Ianus, care domnea atunci în Italia, aducând pe acele meleaguri civilizaţia materialǎ şi spiritualǎ. El s-a întors în ţara de unde venise, dar în amintirea lui s-au înfiinţat sǎrbǎtorile saturnale, cu multe secole înainte de fundarea Romei.

Ţinutul unde domnea Saturn se gǎsea în nordul Danubiului (Istros). Locuitorii acestei regiuni se închinau lui Saturn. El este supranumit Omul. Saturn s-a nǎscut din unirea zeiţei Geea (Pǎmântul) cu Cerul, fiind un fiu al cerului. Statuia lui la romani îl reprezenta ca pe un bǎtrân cu o coasǎ.

Toate tradiţiile converg cǎtre unul şi acelaşi ţinut unde era onorat Saturn, terra polului getic – numit şi axis boreus, cardines mundi, hyperboreis axis. Vedem în aceasta ţara Omului, ţara legendarului Saturn – Omul care a creat o civilizaţie de aur, cu centrul în spaţiul nostru.

Lupul apollinic

O serie de încercǎri de a gǎsi semnificaţia numelui etnic al dacilor s-a orientat în direcţia stabilirii sensului emblemei dacice reprezentatǎ de lup. Lupul, ca simbol şi steag al dacilor, este bine cunoscut, şi a fost considerat ca un simbol totemic al triburilor din spaţiul geto-dacic.

Cercetǎrile mai noi au pus în evidenţǎ faptul cǎ insignele specifice ale triburilor rǎzboinice din diverse regiuni (Iran) aveau ca stindard un lup. Este sigur cǎ aceste credinţe sunt arhaice şi cǎ vechimea lor se întinde departe, dincolo de orizontul istoric şi preistoric al omenirii.

Strabo ne spune cǎ dacii s-au numit mai întâi daoi. Daos era numele frigian al lupului. Oraşul Daous-dava din Moesia Inferior înseamnǎ literal oraşul lupilor. O variantǎ în legǎturǎ cu numele de lup la daci este aceea bazatǎ pe unele ceremonii rituale, prin care se intenţiona transformarea unui individ în lup, sau unele ceremonii de imitare ritualǎ a comportamentului şi aspectului exterior al lupului.

În Grecia, Zeus avea epitetul de Lykaeos şi în onoarea lui ca lup i se închinaserǎ sǎrbǎtorile Lykaia, pǎstrate la Roma sub numele de Lupercalia – sǎrbǎtorile lupului.

Apollo Hyperboreanul, simbolul spiritual al lumii mediteraneene arhaice, zeul luminii tuturor artelor, este onorat în Terra Mirabilis şi hǎlǎduieşte în acest ţinut, fiind calificat şi prin aspectul de lup; dacii sunt ei înşişi lupi, prin faptul cǎ sunt în spaţiul dominat de lumina spiritualǎ a lui Apollo, iar fondatorii Romei sunt hrǎniţi simbolic de o lupoaicǎ.

Zamolxis – rege şi zeu

O figurǎ, care intrǎ în timpurile istorice şi face legǎtura lor cu epoca dinaintea istoriei, este Zamolxis. Dupǎ istoricul grec Herodot, Zamolxis ar fi aparţinut triburilor getice, cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci. Ei cred cǎ sunt nemuritori şi cel care dispare de pe pǎmânt se duce sǎ-l întâlneascǎ pe Zamolxis, un bǎrbat care este o divinitate naţionalǎ a geţilor.

Herodot ne transmite şi informaţia cǎ Zamolxis ar fi fost un sclav al lui Pythagora, venit din ţinuturile getice, care, devenit liber, ar fi acumulat mari bogǎţii şi înţelepciune, şi s-ar fi întors în ţara lui, ducând cu el învǎţǎturile câştigate şi civilizaţia. Zamolxis patrona misterele la geţii din Tracia. El s-a retras pe muntele sacru al geţilor numit Kogaionos şi a trǎit într-o peşterǎ.

Zamolxis este denumit zeu, dar în acelaşi timp este o fǎpturǎ umanǎ. Existǎ o tradiţie la traci, dupǎ care regele este în acelaşi timp şi zeu. Autorii vechi îl identificǎ pe zeul geto-dacilor ca Saturn. Într-o vârstǎ care nu mai era aceea de aur guvernatǎ de Saturn, vorbim de epoca tracilor şi a geto-dacilor, funcţia acestuia de rege şi zeu este preluatǎ de Zamolxis.

Moş Crǎciun este, foarte probabil, o reprezentare folcloricǎ a lui Saturn. Semnificaţia Moşului care oferǎ daruri evocǎ în memorie acea epocǎ de aur, epoca bǎtrânului Saturn, când totul se oferea ca dar al naturii.

Sursa foto: Flickr


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->