/ Reviews / Diavolul se îmbracă de la Prada: lecţii de psihologie

Diavolul se îmbracă de la Prada: lecţii de psihologie

The Devil Wears Prada 2006
Ana Drobot on 25/03/2015 - 7:25 pm in Reviews

Diavolul se îmbracă de la Prada e dat drept exemplu de film care ilustrează psihologia unei şefe foarte stricte. Aş spune că ne arată cum suntem pregătite – sau nu – pentru a face faţă ca angajate la un loc de muncă.

O vedem pe Andy, fată deşteaptă, cum e rebelă şi necooperantă cu şefa ei. Dă dovadă de o lipsă de respect pentru modă considerând-o o fiţă. Aceasta nu ar fi o problemă dacă jobul ei nu ar fi chiar în industria modei. Se adaptează greu în redacţia une reviste de modă. Priveşte totul critic – organizarea, ce trebuie să facă…

Adevărul e că i se cer să facă lucruri absurde. Însă pentru ca o afacere să aibă succes e nevoie de disciplină.

Până la urmă orice absurditate îşi are rolul ei.

Andy face ceva pentru care nu s-a pregătit în şcoală, un domeniu care nu o pasionează. Însă va învăţa în cele din urmă că e nevoie să arate respect pentru reguli şi domeniu şi să se străduiască suficient nu doar să critice şi să se opună.

Filmul ne invită să aruncăm o privire în lumea afacerilor de succes şi să vedem cum funcţionează ea. Poate şi noi am privi această lume a modei ca pe ceva neserios ca şi Andy. Însă şi în redacţia unei reviste de modă e multă muncă iar să conduci aşa un business şi să îţi motivezi angajaţii nu e lucru uşor.

Una din întrebările cele mai frecvente este ce facultate să aleg, sinonimă cu întrebarea ce să fac în viitor. Cum să mă pregătesc pentru ce vreau să fac ţine de această alegere. Dar… Mai apoi vedem cum însuşi locul de muncă devine de fapt o şcoală. Atunci o luăm practic de la capăt. Învăţăm să ne adaptăm şi asta mai ales dacă vom face de fapt ceva fără legătură cu studiile urmate în facultate. Filmul Diavolul se îmbracă de la Prada ne poate exemplifica foarte bine o asemenea situaţie.

Pornim de la ideea că meseria ne va oferi un sens în viaţă, că vom putea avea o contribuţie într-un domeniu care ne atrage. Dar câţi reuşim să facem aşa ceva?

Wilhelm Reich face portretul omului sănătos psihic astfel: energia sa ar fi împărţită eficient între muncă şi dragoste. Poate de aici ideea care circulă azi spunându-ne că oricare din noi pentru a fi împlinite trebuie să avem o carieră de succes şi care să ne pasioneze şi o familie frumoasă şi fericită.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->