/ Diverse / Limbile internaţionale

Limbile internaţionale

limbile internationale
Ana Drobot on 21/04/2015 - 6:44 pm in Diverse

Limbile internaţionale sunt limbi naturale sau artificiale folosite pentru comunicarea între persoanele care vorbesc limbi materne diferite. În diferite epoci, limbile naturale au fost utilizate ca mijloace universale de a vorbi. Ţǎrile dominate de cuceriri sau de colonialism au fost forţate sǎ-şi abandoneze propria lor limbǎ şi au adoptat treptat limba cuceritorilor, aşa cum au fǎcut galii dupǎ cucerirea romanǎ.

Dimpotrivǎ, s-a întâmplat şi ca ocupanţii sǎ asimileze puţin câte puţin limba ţǎrii cucerite, cum a fost cazul normanzilor în Anglia. S-a mai întâmplat şi ca populaţiile aflate în vecinǎtatea unei ţǎri care sǎ domine planul comercial, cultural sau politic, sǎ adopte de bunǎ voie limba acestei ţǎri alǎturi de a lor, dar de obicei doar în parte.

De exemplu, în secolele XVIII şi XIX, franceza se bucura de o oarecare universalitate în cercurile diplomatice, ştiinţifice şi comerciale, la fel ca engleza în secolul XX, dar franceza, în ciuda acestei relative regresiuni, mai pǎstreazǎ încǎ o bunǎ parte din prestigiul sǎu internaţional. Latina, multǎ vreme dupǎ ce a încetat sǎ mai existe ca limbǎ maternǎ a unui grup uman, jucase în timpul Evului Mediu şi al Renaşterii rolul de limbǎ a Bisericii, care deţinea atunci cea mai mare parte a puterii culturale în Europa.

Alte eforturi au fost fǎcute în vederea creǎrii de modalitǎţi universale de comunicare, fie în mod spontan, prin folosirea unei limbi de circulaţie sau pidgins, fie în mod voluntar, prin simplificarea de limbi existente, dintre acestea un exemplu fiind “engleza fundamentalǎ” (basic English), inventatǎ între 1925 şi 1930. Era formatǎ din 850 de cuvinte care permiteau sǎ vinǎ în întâmpinarea nevoilor cotidiene, cuprinzând în special numele a 200 de obiecte reprezentabile, a 100 de calitǎţi generale, a 50 de termeni antitetici şi a 100 de operatori.

Cu toate cǎ Churchill şi Roosevelt au susţinut acest proiect, s-a dovedit a fi dificil de a pǎstra în scris orice claritate a limbii. Însǎ utilizarea limbilor indigene vii s-a dovedit în general impracticabilǎ, datoritǎ dificultǎţilor de învǎţare şi a prejudecǎţilor naţionale.

Aceasta explicǎ numeroasele eforturi fǎcute pentru construirea de limbi universale artificiale, bazate pe elemente din limbile naturale cu simplificarea gramaticii şi ortografiei. Limba volapük, inventatǎ în 1880 de episcopul german Johann Martin Schleyer, şi limba esperanto, conceputǎ în 1887 de un fizician polonez, Ludwik L. Zamenhof, erau amândouǎ bazate pe o combinaţie între limba latinǎ, limbile romanice şi limbile germanice. Limba volapük s-a dovedit a fi prea greu de învǎţat şi de vorbit.

Cât despre limba esperanto, aceasta este cea mai rǎspânditǎ limbǎ artificialǎ. Este folositǎ în conferinţe internaţionale, şi mai multe ziare şi reviste apar în aceastǎ limbǎ. Numeroase opere au fost traduse în limba esperanto, precum Biblia şi Coranul; cu toate acestea, nu are încǎ statutul de limbǎ internaţionalǎ oficialǎ. Limba interlingua, creatǎ în 1951 de Asociaţia internaţionalǎ de limbi auxiliare, este extrasǎ din englezǎ şi din mai multe limbi romanice şi are un vocabular standardizat bazat pe principalele limbi din Europa occidentalǎ.

Aceastǎ limbǎ este utilizatǎ înainte de toate în revistele internaţionale de ştiinţǎ şi tehnologie pentru a reduce costurile de traducere. În 1981, glosa, limbǎ având un lexic de o mie de cuvine, extrase mai ales din rǎdǎcini greceşti şi latine, a fost lansatǎ de inventatorii sǎi, W. Ashby şi R. Clark. Însǎ suntem încǎ departe de a avea o limbǎ universalǎ recunoscutǎ internaţional.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->