/ Diverse / Părinţii noştri suntem noi…

Părinţii noştri suntem noi…

parintii nostri
Adelina Noghe on 01/04/2014 - 8:14 am in Diverse, Povesti de viata

Locurile în care am crescut sunt icoanele noastre. Sunt ferestrele pe care scoatem capul şi luam guri de aer proaspăt. Sunt cetăţile sufletelor noastre mereu incomplete şi neastampărate. Sunt inchisorile in care răman părintii noştri, privaţi de ce au mai scump pe lume,de lumină şi caldura,de apă şi aer.Au ramas  acolo singuri,cu amintirile lăsate de noi ,cei pentru care au muncit cu atata dragoste.

        Noi plecaţi suntem acum si părinţii ne duc dorul necontenit. Sufletele lor au răni însangerate,adancite de dor,de griji şi de temeri. Şi noi suferim la fel de mult şi ne gandim cu admiraţie la actele de vitejie intocmite de parinţii noştri ,pentru binele şi viitorul nostru.

      Mai bătrani parcă, albiţi astăzi de vremi,nu se gandesc nici măcar o secundă la cum se simt ,că îmbătranesc pe zi ce trece mai mult,  nu simt durerea vreunui os şi nu conştientizează  că vederea le cedează sau că inima nu mai bate cu aceeaşi putere ca în tinereţe...

     Chiar dacă respiraţia devine mai greoaie şi nu se mai pot odihni nopţile, în fiecare dimineaţă o iau de la capat şi se duc la o muncă istovitoare,  pentru caţiva bănuti. Încă o fac şi astăzi,chiar dacă nu mai suntem langă ei tot timpul. Lucrau si lucreaza oriunde,pe oricat,numai să aibă ce pune pe masă .Să ne ofere nouă,scumpilor lor copii,cele de trebuintă şi mai mult de atat.

       Nu am dus lipsă nicioadată de nimic şi nici nu ne-am plans vreodată că intarziau în a ne lua ceva ce ne doream. Am crescut ca brazii în ochii lor şi le-am făcut bucurii nenumărate dar le-am creat şi dureri nestăpanite .Am făcut totul împreuna cu ei,pana la varsta adolescenţei. Atunci s-a schimbat totul.Astazi este altceva,avem alţi ochi,alte vorbe,alte plăceri,parcă avem altă lume. O lume a noastră,în care doar noi credem şi noi suntem cei mereu neinţeleşi.

     Parcă astăzi...astăzi am plecat toţi departe de ai noştri. Suntem printre strşini şi nu ar trebui să existe minut în care să nu ne gandim la modelul oferit de parinţii nostri in copilarie. Dar o facem,oare? Comparăm,analizăm,studiem,reflectăm la felul în care alţi oameni sunt şi cum ne-ar influenţa o eventuală intovărăşire cu ei.Aşa ne-au invăţat ei cand eram micuţi,aşa ne spuneau,să avem grijă mereu de noi,să ştim dinainte ce vrea omul cu care vorbim şi pe care îl alegem pentru a-l  ajutam sau pentru a ne   ajuta.  Simţim bunătatea şi răutatea şi alegem solul pămantului omului care dă roade în suflet. Sufletele noastre curate de la ţară,cu tradiţii şi iubire,cu sinceritate şi puritate.

      Cat de uşor pot fi spulberate aceste valori,dacă nu le imbrăcăm bine să nu moară, în hainele ştiinţei. Cat de  uşor fug puritatea şi inocenţa ,cand nu ai o casă în care să le ascunzi.

       Trebuie sa valorificăm ceea ce părinţii nostri ne-au învaţat şi continuă să ne înveţe. Să fim noi părinţii noştri!Astfel vom avea o viaţă perfectă.


2 POST COMMENT

Dati un raspuns

2 Comments
  • 09/04/2014

    Este foarte adevarat tot in acest articol, transmitem si primim genetic anumite trasaturi comportamentale si fizice.

    Ionela Macarie
    Reply
    • 10/04/2014
      stropi de suflet

      Unele trasaturi pe care le-am primit genetic nu sunt atat de usor de descoperit,pot muri acolo daca nu ne educam asa cum ar trebui.

      stropi de suflet
      Reply
-->