Totul a decurs foarte bine și parcă nu îți vine încă să crezi că ești mămică. Te trec tot felul de sentimente de la exaltare la anxietate, la panică și simți că odată cu noul tău rol, cel de mamă, au venit la pachet și o grămadă de temeri. Iată care sunt cele mai comune și realiste motive pentru care trebuie să stai fără grijă.
-
Nu simți ceea ce vezi în toate filmele, ceea ce ti-ai imaginat că vei simți. Încă nu îți spune nimic copilul tău.
Stai liniștită! Nu ești o mamă denaturată dacă nu simți instantaneu acea iubire profundă.
Îți iubești puiul dar ai nevoie de puțin timp să te refaci cât de cât, să îl cunoști, să te obișnuiești cu noul rol. Organismul tău e preocupat câteva zile să se refacă, însă, încet-încet îți vei intra în ritm și cu timpul vei vedea mult mai clar cât de mult înseamnă pentru tine.
Nu te simți vinovată dacă simți nevoia mai degrabă să dormi și preferi prima noapte să-l lași pe mâinile asistentelor, oboseala e fiziologică.
-
Mânuțele alea mici, degețelele alea firave… Cum mă voi descurca să îl îmbrac?
Pare așa firav că ți-e și frică să îl atingi. Ia-ți inima în dinți, umblă cu grijă, ca și cu un ou roșu și vei vedea că nu e greu. Nu-l vei răni, poate că la început te vei mișca foarte prudent și lent la îmbrăcat-dezbrăcat și la băiță, dar dexteritatea va veni cu timpul.
-
Teama să nu pățească ceva rău. Teama de a nu îl accidenta.
E incredibil câtă panică poate provoca mogâldeața aia mică, mai ales dacă ești la prima naștere. Te temi sa nu pice din pat, sa nu se inece cu laptic regurgitat, să nu se accidenteze. Te simți atât de stângace. Ai încredere în tine și in steaua lui norocoasă și fă doar ce știi că trebuie făcut. Accidentele apar de cele mai multe ori la cele care omit să-și facă astfel de gânduri. Are mobilitate prea mică cât e nou-născut deci nu are încă posibilitatea să se rostogolească și să cadă și dacă îl culci pe o parte nu se va ineca. Pe de altă parte și reflexele native cum ar fi tușitul, au un rol, așa-i? Nu lăsa nici una din temerile tale să devină comportament obsesiv-compulsiv. Nu e sănătos nici pentru tine, nici pentru micuț.
-
Voi rezista oboselii?
Bebe vine la pachet cu multe nopti nedormite și la început cu treziri din 3 în 3 ore. Alăptatul din 3 în 3 ore e un obicei învechit, însă cam acesta e intervalul de somn-masă (poate până la 4-5 ore noaptea) a unui nou născut. Prima lună e cea mai grea, apoi te vei obișnui cu acest ritm. Există suplimente alimentare care îți pot da energie. Dacă nu poți renunța la cofeină, limitează-te la o ceașcă de cafea, neapărat după alăptare ( pentru ca probabilitatea de a trece în lapte să fie mai mică). Soluția cea mai bună e să dormi și tu când doarme puiul, măcar din când în când.
-
Voi avea lapte?
Categoric! Laptele sosește mai greu după cezariană și după prima naștere (în medie cam după 4 zile de la cezariană) la început sub formă de colostru apoi lapte alb. Poate că sânii tăi sunt în continuare moi, mici și te întrebi cum de unele gravide au colostru încă din ultimele luni de sarcină. Fiecare femeie este diferită. Chiar dacă la început laptele este puțin, insistă să pui copilul la sân. Sânul funcționează ca o făbricuță, pe principiul cerere-ofertă și va produce odată cu cererea copilului, din ce în ce mai mult. Ai răbdare! Lapte vei avea! Cazurile în care femeile nu au lapte deloc sunt rarisime, chiar dacă nu ai suficient cât să îl sature și ai nevoie de completare, nu renunța la sân, laptele matern e o sursă foarte importantă de anticorpi. În plus, nimic nu se compară cu căldura și dragostea de la sânul mamei, așadar, pe lângă rolul nutrițional, pusul la sân are un impact major asupra dezvoltării emoționale a bebelușului. Facebook-ul e plin de grupuri ce susțin alăptarea, am întâlnit acolo o groază de mămici foarte săritoare oricând să ajute, cât și consilieri în alăptare.
