Am citit cartea la câţiva ani de la vederea filmului, care a impresionat prin decorul, personajele şi povestea exotică, aparţinând altei culturi. Am început lectura devenind mai interesată de cultura japoneză.
Pentru această carte, Arthur Golden a fost implicat într-un proces cu gheişa care i-a povestit viaţa ei şi din a cărei poveste s-a inspirat. Fosta gheişă a publicat mai apoi şi ea o carte, numind-o adevărata viaţă a unei gheişe, considerând că Golden ar fi introdus elemente neadevărate în cartea sa.
Chiyo, mai apoi Sayuri pe numele ei de gheişă, trece prin aventuri uimitoare. De la o fetiţă săracă, fiică de pescari, ajunge o gheişă de succes. Bineînţeles, după multe întâmplări, fiind vândută unei case de gheişe şi dorind la un moment dat să fugă de acolo, împreună cu sora ei.
Ca şi singură gheişă pe care o găseşte acolo la venirea ei, Sayuri are un temperament mai pasional. Nu arată respect total faţă de reguli. Hatsumomo îşi aduce la un moment dat iubitul la casa de gheişe pe ascuns, lucru interzis.
Sayuri se îndrăgosteşte de Chairman, şi pentru a putea să petreacă timp cu el începe să-şi dorească să devină gheişă. Mameha, cea care o instruieşte, îi spune că nu devin gheişe pentru a-şi duce viaţa după propriul plac, ci pentru că nu au de ales, în momentul în care Sayuri află că nu Chairman va fi patronul ei (danna).
Cu toate acestea, în cele din urmă Sayuri reuşeşte să petreacă împreună cu Chairman nişte ani până la moartea acestuia. Nu lipsesc aventurile prin cartierul gheişelor, cu intrigi şi mişcări calculate, conflicte, pentru ca mai apoi să urmeze viaţa grea din timpul războiului.
Povestea e spusă ca o confesiune, ca amintirile unei foste gheişe. Farmecul poveştii ţine de faptul că ea nu e o gheişă obişnuită, în sensul că nu a crescut într-o familie de gheişe, ci a ajuns să devină una întâmplător.
Prin aventurile prin care trece Chiyo, povestea seamănă cu altele din cultura noastră, precum Moll Flanders, iar intrigile dintre gheişe, arta conversaţiei, planurile de a atrage atenţia unui bărbat nu pot să nu ne amintească de romanele lui Jane Austen şi nu numai.