Un bărbat se ridică întotdeauna când îi este prezentată o persoană. Singura excepţie o constituie infirmii sau bolnavii.
La o conferinţă, ne adresăm solemn “Doamnelor şi domnilor”, nu “Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor”, cum auzim adesea.
O ţinută neglijentă nu demonstrează “libertate de opinie”, ci lipsă de respect faţă de auditoriu.
La o recepţie, vara, un bărbat nu-şi scoate haina, fără să fie invitat să o facă, iar dacă poartă bretele n-o face niciodată.
A însoţi acest gest de întrebarea: “Îmi permiteţi ?” este o dovadă de prostă creştere, pentru că faptul este împlinit. Ce gazdă ar fi aceea care ar răspunde prompt: “Nu !”
