O gheişă este o păstrătoare a tradiţiei. Sunt instruite în ceremonia ceaiului, în arta conversaţiei cu un bărbat, sunt educate la şcoala de gheişe, luând lecţii de cântat la shamisen, caligrafie, dans, artă etc. Cuvântul gheişă înseamnă artistă.
Etapele de instruire pentru o gheişă: mai întâi, păstrarea curăţeniei în casa de gheişe, apoi instruirea de către o altă gheişă, sora mai mare, şi mersul la şcoala de gheişe, de unde se învaţă tradiţia.
În zilele noastre o gheişă trebuie să fie instruită şi în tehnologie, ele luând şi lecţii de calculator. O gheişă se poate retrage şi organizează o ceremonie cu această ocazie. Se retrage dacă doreşte să se mărite, să iasă din comunitate, din cauza vârstei înaintate.
Au existat şi gheişe bărbaţi. Se numeau Honko, dansau pentru clienţi în baruri, restaurant şi camera unde se servea ceaiul. De fapt ei au fost primele gheişe. Astăzi numărul gheişelor este în continuă scădere.
Nu mai putem vorbi azi de un mod de viaţă ci de o carieră de gheişă. În cultura japoneză, gheişa şi soţia au roluri total diferite. Un bărbat poate avea atât soţie cât şi gheişă. Gheişa poate participa la evenimente importante din viaţa unui bărbat, cum ar fi căsătoria unuia din copiii acestuia.
Există o româncă, Isabella Onou care se află printre puţinele străine acceptate ca gheişe. Numele ei de gheişă este Fukutaro. De obicei a fi gheişă se moşteneşte, fiicele gheişelor devin şi ele gheişe şi moştenesc casa de gheişe.
De asemenea, în cursul istoriei, fetiţele sărace erau cumpărate de casele de gheişe şi instruite – obicei cunoscut de majoritatea din noi din romanul şi filmul Memoriile unei gheişe de Arthur Golden.
