Problematica legată de Moş Crăciun constituie adesea punctul care face diferenţa între copilăria şi adolescenţa celor mici. Bucuria sărbătorilor de iarnă se învârrte bineînţeles în jurul figurii emblematice a lui Moş Crăciun şi a lui Moş Nicolae, iar dezamăgirea pe care copiii o resimt atunci când îşi surprind din greseală părinţii în timp ce le aşează cadouri sub brad este adesea marcantă.
Este necesar să le însuflăm copiilor adevărata valoare a acestor sărbători, nu ca şi ocazii în care societatea de consum îşi rotunjeşte profiturile, ci ca pe o manifestare a spiritului celebrării unor acte de dragoste frăţească, după cum afirmă deja celebrele zicale specifice : „ …mai buni, mai darnici, mai curaţi la suflet.”
De aceea consider că ar fi potrivit să nu le ştirbim celor mici copilăria spunându-le sec: „Nu există Moş Crăciun!”. Desigur, cei mici, vor deveni cu timpul mai mari şi vor realiza de la sine care este adevărul. Dar nu vor simţi acest adevăr ca pe o realitate dură în care tot ceea ce visezi se spulberă.
Ca părinţi trebuie să ne gândim că aşa cum vom aborda problema lui Moş Crăciun în faţa copiilor noştri, tot la fel vor face şi aceştia când vor deveni părinţi. Este necesar să le arătăm că optimismul, bunătatea, compasiunea, mai ales în preajma acestor sărbători nu pot fi anulate doar prin propoziţia „Nu există!”
Moş Crăciun, Moş Nicolae (care de altfel este şi un sfânt atestat) şi chiar şi urecheatul Iepuraş de Paşte, cu toţii se găsesc în fiecare dintre noi. Aceste personaje reprezintă valoarea adevărată a spiritului sărbătorilor, şi anume aceea de a dărui cât de puţin şi celui de lângă tine, nu numai copiilor, dar şi adulţilor, cunoştinţelor, nevoiaşilor.