MOTO: Numai calmul este stăpânul mişcării şi al dezordinii.
“Dimineaţa, când vă deşteptaţi, deschideţi fereastra şi aruncaţi în curte conţinutul acelui făraş imaginar pe care l-aţi încărcat cu toate gândurile negre şi cu toate ghiarele pe care le-aţi simţit în voi în ziua precedent.” (Acad. Ana Aslan)
Deşi reprezintă o realitate omniprezentă a lumii moderne, termenului stres îi sunt vag cunoscute semnificaţiile exacte. În general stresul ar putea reprezenta uzura zilnică a întregii noastre fiinţe, atât a Corpului fizic cât şi a Corpului emoţional. În optica celebrului savant canadian Hans Selye, cel care a introdus, încă din 1925 în practică termenul – “Nu ceea ce ţi se întâmplă este important, ci felul cum reacţionezi”.
Ritmul vieţii moderne ne-a aruncat pe mulţi într-un fel de cursă contra cronometru. Întâmplări dramatice, schimbări bruşte de situaţie, par a caracteriza această etapă pe care o traversăm nu numai ca indivizi, dar în mod egal ca rasă umană.
Suntem necontenit îndemnaţi să mergem acum, să vedem acum, să cumpărăm acum, să ne bucurăm acum etc. În definitiv, aşa cum ne spun şi reclamele, avem numai o şansă în viaţă, aşa că cel mai bine este să apucăm cât putem.
Dar după câţiva ani de apucare, strângere, mergere, vedere, cumpărare, începem să ne simţim doborâţi şi dezamăgiţi. Inevitabilul “plătesc mai târziu” nu întârzie să apară sub forma epuizării, datoriilor, bolilor, depresiei şi pierderii interesului faţă de viaţă. Este un cerc vicios, în cursa căruia au căzut mulţi bărbaţi şi multe femei, de altfel bine intenţionaţi.
Această epocă riscă să pară tulburătoare, căci totul pare a merge din ce în ce mai rău, ca şi cum, tot ce înainte mergea bine, astăzi nu mai funcţionează deloc. Ştiinţa numeşte răspunsul nostru la această continuă şi mereu crescândă perturbare, stres şi încearcă prin stimuli de sinteză sau tranchilizante să ne facă să rezistăm fizic şi emoţional.
Aşadar, este aproape imposibil să eliminăm stresul din viaţa noastră, dar, în mod sigur ne putem schimba atitudinea faţă de el, în aşa fel, încât, nu numai să nu ne afecteze, dar să şi extragem toate avantajele pe care stimulii lui ni le oferă. Să încercăm!
Referitor la absenţa banilor în viaţa nostră, un factor de stres deloc neglijabil, deoarece creează senzaţia de instabilitate şi hrăneşte stările de îngrijorare, nelinişte, disperare.
Că îi ai, că nu-i ai, banii reprezintă o problemă, iar noi toţi vom fi prinşi în capcana a două opinii:
– fie vom alege să avem cât mai mulţi bani şi atunci ne vom simţi vinovaţi.
– fie alegem să trăim precar şi îi vom invidia pe cei care au mai mult ca noi.
În primul caz veţi ignora sentimentul că aveţi prea mult sau veţi încerca să aplanaţi conflictul interior, încercând să faceţi acte de caritate. În cel de al doilea caz, aţi putea să vă excludeţi de la sentimentul de invidie, gândind că nu aveţi nevoie de bani, că ei sunt un lucru murdar şi că nu e demn să râvniţi la ei. Vă încumetaţi?
Poate că aşa merge! “Nu spuneţi: nu am bani! Spuneţi: nu am încă bani! Nu spuneţi: sunt bolnav! Spuneţi: voi fi curând sănătos! Nu spuneţi: sunt şomer! Spuneţi: Încă nu am servici. Folosiţi cuvântul încă ca pe o poartă care stă mereu deschisă!”
Stresul este răspunzător şi de îmbătrânirea noastră prematură şi de debilitatea cronică a condiţiei noastre fizice, de instabilitate emoţională şi de scăderea acuităţii de percepţie, atât de necesară în procesul de explorare al Vieţii.
Mai este si a treia varianta, si anume cand ai bani sa pici in capcana de a-ti dori mereu din ce in ce mai mult si in felul asta niciodata nu vei putea fi fericit cu ce ai.