Un film amuzant, dar care ne şi pune pe gânduri. Despre cât de încurcată şi aiurea poate fi adesea viaţa. Amuzant cum începe filmul, cu “începutul”, cu obsesia pentru shopping a personajului principal ce a debutat din copilărie, când vedea magia posesoarelor de card, card ce le putea aduce împlinirea de a putea cumpăra orice posesoarelor lui.
Fetiţa de odinioară, Rebecca Bloomwood, are şi ea în prezent o grămadă de carduri de credit pe care le foloseşte. Interesantă ideea de a ne arăta manechinele din vitrine magazinelor cum se animează şi o ispitesc pe Rebecca să cumpere o eşarfă sau o geantă în plus.
De la un basm filmul aminteşte apoi de un roman picaresc din secolul 18. Să ne gândim puţin la Moll Flanders. Din problemă în problemă, din neînţelegere în neînţelegere, din greşeală în greşeală, din absurditate în absurditate, Rebecca devine faimoasă şi apreciată, apoi e gata să piardă totul, pentru ca mai apoi totul să revină oarecum la normal.
Nu ne-ar veni să credem cum Rebecca ajunge să piardă şi prietenia lui Suze, pentru ca mai apoi să o recâştige, şi dragostea şi încrederea bărbatului de care se îndrăgosteşte, şi respectul celor din jur, şi diverse joburi, după ce îşi câştigase o întreagă faimă cu totul întâmplător şi dintr-o greşeală ca “Fata cu eşarfă verde”, autoare de articole pentru o revistă financiară, dând sfaturi pentru economisiri.
Lucru total ironic, după observaţiile prietenei ei, Rebecca fiind dependentă de cumpărături. Filmul ne arată cum succesul cuiva depinde doar de o inspiraţie – sau de o greşeală – de moment. Şi poate fi pierdut la fel de repede cum e atins…
Aşa merg lucrurile şi în viaţă. Uneori normal, alteori foarte prost, alteori se îndreaptă spre bine, foarte bine, pentru ca mai apoi…
