Îi vezi cam peste tot: pe stradă, în tramvai, duminica în parcuri și cel mai des pe Facebook. Și nu sunt acei copii ce aparțin unor etnii minoritare, unde căsătoria timpurie e o tradiție, iar procreerea iminentă. Nu, sunt copii care provin din familii sănătoase, care au mers la școli în care s-a predat educația sexuală, copii care au avut acees la informații, dar care le-au ignorat.
Sunt copii cu prunci în brațe. Fetișcane care au cel mult 18 ani și care sunt obligate de circumstanțe să renunțe la școală, la distracții, la prietene, la visuri mărețe pentru a se dedica trup și suflet unui mănunchi de oscioare agitate care scâncește din niște scutece. De multe ori acel copil este rezultatul unui viol, sau al unui abuz. Dar de cele mai multe ori acești copii vin pe lume din cauza naivității mamelor, din cauza unor „tați” mult prea insistenți, din lipsa de control și informare. Sunt produsul unei slabe educații sexuale.
Și nu vreau să arunc vina pe profesori sau pe școală, pentru că ei își fac datoria în masura în care li se permite. Se pare că avem părinți prea pudici să vorbească cu noi despre sex. Fiind mult prea preocupați să câștige bani, să plătească facturi și să se plângă de viața lor mizeră, uită că au copii ajunși la vârsta adolescenței, la vârsta marilor încercări, la vârsta la care încerci să vezi cum e. Și poate din cauza asta se miră când fiica lor le spune că e însorcinată în opt luni, se înfurie și o alingă de acasă. Evident, ignoranța e atât a părinților cât și a copiilor. Însă primii ignoră atât existența cât și nevoile ultimilor. Și uite așa se crează o spirală vicioasă în care ultima verigă are cel mai mult de suferit.
Când îi întâlnești sunt aparent fericiți. Dar în adâncul sufletului se dă o luptă. Lupta mamei care nu prea mai are perspective. Lupta părinților ei pentru că au o gură în plus de hrănit. Și lupta în care bebelușul intră fără voie cu un sistem bilnăvicios și ignorant. Mulți dintre acești tineri care devin părinți mult prea devreme nici nu conștientizează că au de dus o muncă titanică pentru a-i asigura micuțului un trai decent. Ei se joacă cu cel mic, fără a ști că a fi părinte implică atâtea responsabilități, de care nu au ținut cont cu câteva luni în urmă.
Această atitudine devine îngrijorătoare, iar țara noastră devine fruntașa Europei la capitolul mame minore. Instituția familiei, nucleul societății se îmbolnăvește, iar responsabilitățile sunt aruncate dintr-o parte în alta. Societatea a evoluat mult și poate că ar trebui să evoulueze și mentalitățile noastre, să depășim acel prag critic și să ne adaptăm noilor tendințe ale vieții.
