Nu voi fi părtinitoare în rândurile ce urmează niciunei religii. Consider că este necesar ca piticii să fie educați de mici despre ce este bine și ce este rău și să își formeze niște principii fundamentale de etică încă din fragedă copilărie. Este bine să creadă într-o forță creatoare, benefică și…atât. Este bine să cunoască Biblia însă mai mult ca fapte istorice și cultură generală.
Îndoctrinările și sperietorile cu iadul și moartea nu fac decât să afecteze emoțional copilul și să rămână cu unele sechele în viața de adult. Din păcate la noi în țară, îndoctrinarea religioasă atinge cote alarmante iar copiii noștri învață robotic niște reguli impuse. Cel mai grav este că aceste idei influențează masiv personalitatea în dezvoltare a copilului și nu doar în spiritul unei vieți creștinești, ci, din păcate, determină și dezvoltarea unor temeri, anxietăți și frustrări interioare.
Iată cu ce îndoctrinări nu voi fi niciodată de acord și care este efectul lor pe termen lung asupra mititeilor:
-
Teama de iad, de judecată. Teama că vor fi judecați aspru pentru tot ce greșesc
Copilul învață despre „necuratul”, despre iad și despre faptul că dacă greșește și nu se căiește va ajunge în iad, un loc oribil unde va fi supus chinului VEȘNIC.
Copilul ajunge să fie speriat de ideea de moarte și va crede că greșelile sale sunt fatale. A uitat să se închine când a trecut pe lângă biserică sau a dormit duminica până la 12. Se va teme că va fi pedepsit aspru pentru asta. Va crede că 99% din ceea ce face este greșit.
Nu vrem copii anxioși, care să se autoînvinovățească. Nu vrem să devină viitorii adulți frustrați de mâine.
Personal îmi voi educa copilul încît să deosebească binele de rău și îi voi explica că orice faptă rea are repercursiuni și atrage după ea, de regulă, alte belele, la fel cum și faptele bune mai devreme sau mai târziu vor aduce beneficii. Un fel de definire a ideii de karma.
2. Autoflagelarea
Fericiți cei ce plâng…Copilul va învăța că dacă se chinuie, automat va avea parte de rezultate, de bucurie mai târziu, dar nu neapărat în viața asta. Este o mentalitate de autoflagelare și masochism. Adultul de mai târziu va considera că în viață trebuie să se chinuie în așteptarea unui „mai bine”. Va învăța să își accepte orbește soarta, să nu facă nimic pentru a o îmbunătăți și va spera că într-o zi, fără să facă nimic, va ieși soarele.
Nu! Vrem ca adulții de mâine să aibă destinul lor în propriile mâini, să nu accepte autoflagelarea și chinul autoimpus și să facă ceva să le fie bine aici, în viața asta, să nu se plafoneze acceptând ușor ce li se dă și să nu aștepte să le pice binele din cer.
3. Misoginismul
Cu toții suferim acum din cauza păcatului strămoșesc, al Evei. Asta sunt ânvățați copiii. Femeia este considerată păcătoasă. De ce? Că acum mii de ani, o muiere a greșit din neștiință, din curiozitate? Că nu s-a supus? Greșit!
Vreau să îmi educ copilul în spiritul egalității dintre sexe. Femeia și bărbatul sunt egali și au aceleași drepturi. Ba, mai mult, femeia este cea care dă viață. Niciodată nu am înțeles de ce Mama Natură a fost înlocuită de un Dumnezeu masculin și de ce toată Sfânta Treime este masculină.
4. Acte de caritate
Este bine să fii bun, să îi ajuți pe cei nevoiași, pe bolnavi. E bine să ai compasiune pentru cei oropsiți de soartă. Nu trebuie însă să cădem în extrema greșită și să avem o mentalitate extrem-socialistă, să împărțim totul cu amărâții. Atâta timp cît nu ai nici o invaliditate, poți munci, nu este datoria mea să te întrețin!
Nu voi vrea ca al meu copil să fie excesiv de darnic pentru a ajunge victima celor care pot profita de bunăvoința lui, pentru a se înconjura de prieteni din interes.
Este bine ca încă de mici copiii să aibă o scară de valori, să știe ce este bine și ce este rău, ce este politicos și ce nu. Este bine să aibă credință, speranță, însă nu trebuie să accepte ochelarii de cal…și depinde numai de noi, ca părinți, să nu lăsăm ca aceștia să fie manipulați și să accepte acei ochelari.
