Ce simte o femeie în mod normal după naștere? Răspunsul este evident: o bucurie ce nu poate fi exprimată în cuvinte. Și totuși… sunt atâtea femei care se confruntă cu depresia postnatală (postpartum). Schimbările de dispoziție, stări de profundă confuzie, chiar contradictorii, o sensibilitate pronunțată, pot fi un semnal de alarmă. Depresia postnatală se manifestă sub forma unei griji excesive față de copil și, oricât ar încerca medicii să o convingă pe mamă că bebelușul ei este perfect sănătos, aceasta rămâne într-o zonă de anxietate maximă. Alte mame, dimpotrivă, simt un fel de indiferență față de copil, iar acest lucru le crează un sentiment profund de vină.
Se spune că fonul hormonal al unei proaspete mămici este unul extrem de dezechilibrat, iar asta s-ar traduce printr-o “bombardare” negativă asupra psihicului. Ȋn plus, oboseala, lipsa susținerii din partea familiei, un nivel scăzut de trai, eventualele probleme de sănătate ale copilului formează terenul perfect pentru aceasta boală. Pentru că nu este o simplă stare trecătoare, sau un moft, depresia postpartum reprezintă o problemă gravă, ce rareari se rezolvă de la sine, afectând conform statisticilor 1 din 8 femei.
Depresia postpartum netratată conduce la diverse psihoze sau chiar tentative suicidale. Oboseala, tristețea permanentă, negativismul, insomniile – toate acestea “știrbesc” din bucuria de a fi mamă. Aceasta poate îmbrăca forme ușoare sau dimpotrivă, forme extrem de severe. Ȋn ambele cazuri, se recomandă ajutor de specialitate. Vizitele la psiholog (terapie cognitiv – comportamentală) pot fi o soluție, dar și vizita la un psihiatru pentru a urma un tratament medicamentos poate fi extrem de eficientă.
Dar, întotdeauna este mult mai simplu să previi, decât să tratezi. Depresia postnatală nu face o excepție în acest sens. Pentru a preveni această boală, vă recomand să:
-
acceptați ajutorul familiei! Fie că este vorba de copil sau de treburile casnice acceptați oricând ajutorul celor din jur. O oră de somn în plus poate crea minuni.
-
comunicați mai mult cu copilul. Prin această comunicare, mama înțelege mai bine și reacționează, în același timp, mai bine la nevoile bebelușului: somn, foame, scutec umed. Prin această permanentă comunicare, mama poate diferenția plânsetul unui copil obosit de cel al unui copil bolnav. Ȋn acest sens, vorbindu-i bebelușului, mama respinge o mare parte din încărcătura emoțională negativă.
-
comunicați cu partenerul de viață. Partenerul de viață trece și el printr-o schimbare și încearcă să facă față unei situații inedite. Copleșit de toate acestea, s-ar putea să nu ghicească “problema”, de aceea este bine să discutați despre ceea ce vă frământă, despre ceea ce simțiți.
-
aveți grijă de fizicul d-voastră. Chiar și în această perioadă solicitantă e nevoie de puțin răsfăț. O tunsoare nouă, o manichiură impecabilă pot reprezenta mici artificii de “înseninare” a mămicii.
-
mențineti un contact social activ. Nu rupeti legătura cu vechii prieteni. Ȋmprieteniți-vă cu alte mămici. Vizita unei prietene apropiate, micile bârfe pot menține contactul mamei cu realitatea socială.
