Literatura rusă este binecunoscută pentru profunzimea ei, pentru scriitorii ei care sunt mari cunoscători ai firii umane. Sufletul rusesc înseamnă, printre altele, rafinament intelectual, plus o înţelegere a psihologiei celorlalţi proprie acestui popor.
De-a lungul timpului au existat numeroase ecranizări ale marilor romane ale literaturii ruse şi, de fapt, ale literaturii lumii. Printre cele mai recente se numără: War and Peace din 2007, Anna Karenina din 2012, Doctor Zhivago din 2002, The Karamazov Brothers din 2008, şi Crime and Punishment din 2002.
Bineînţeles că astfel de filme reprezintă doar o introducere rapidă în lumea literaturii ruse. Dacă suntem curioşi, în câteva ore aflăm un rezumat al acestor poveşti atât de profunde, şi putem alege să citim romanele despre care am dori să aflăm cele mai mici detalii.
Nu se poate să nu ne impresioneze, şi fără cuvinte, imaginile din Crimă şi pedeapsă în care, după comiterea crimei, personajul interacţionează cu nişte copiii. Mustrările de conştiinţă însă se fac simţite pe tot restul filmului, cu atât mai mult cu cât nimeni nu îl crede când îşi mărturiseşte fapta. Contrastul din psihologia sa, dintre fapta comisă şi bunătatea şi înţelegerea ce o arată unei familii sărace nu poate să nu impresioneze.
Cu atât mai mult nu putem rămâne indiferenţi la marile poveşti de dragoste din Război şi pace, Anna Karenina şi Doctor Zhivago. Războiul creează mereu un contrast ce ne rămâne întipărit în minte cu poveştile de dragoste şi bârfele din marile saloane.
Deşi a fi tocat de cele mai rele guri din Moscova tot cu gândul la război duce, la confruntare, la fel cum se confruntă şi perechile de îndrăgostiţi uneori, cu frământările lor.
