De fapt bunicii mei nu au o grădină. Ei locuiesc la bloc, dar în vacanţele de vară eu merg la Câmpulung Moldovenesc cu părinţii la nişte rude. Locurile sunt foarte frumoase şi în fiecare an le revăd cu bucurie.
Când sunt acolo, îmi revin în minte toate poveştile citite de mine din Ionel Teodoreanu, Delavrancea, precum şi poeziile din Ana Blandiana.
Casa în care locuim o consider a fi a bunicilor mei. Este o casă de munte, construită din lemn, cu odăi răcoroase, un mic balcon, şi totul este înconjurat de o grădină.
Aici îmi place să stau, să privesc pomii, iarba, florile, zarzavaturile, fluturii şi albinele. Este atât de frumos totul! Aici am văzut cum arată florile de fasole, de cartofi, aici am văzut merele şi perele cum cresc în pomi.
Mă plimb prin grădină şi mângâi florile şi ierburile, privesc zborul fluturilor şi al albinelor. Totul este un univers al copilăriei mele, în care îmi ţes tot felul de poveşti cu zâne, cu pitici şi spiriduşi.
Seara privesc cerul cu stele, pe care acasă aproape că nu le văd. Plec întotdeauna de aici cu o strângere de inimă. Aş vrea să nu se mai termine vacanţa niciodată.
Voi ce amintiri aveţi din vacanţele de vară?