Primele biblioteci au apǎrut la Bucureşti abia în secolul al XVIII-lea. Ele constituiau un privilegiu numai pentru clasa stǎpânitoare, întrucât cǎrţile erau foarte scumpe şi se procurau cu mare greutate.
Au fost renumite în epocǎ bibliotecile unor boieri erudiţi cum ar fi Udrişte Nǎsturel (cumnatul voievodului Matei Basarab), stolnicul Constantin Cantacuzino şi banul Grigore Brâncoveanu. Biblioteca Mavrocordaţilor se bucura de o faimǎ europeanǎ, colecţiile ei provenind din bibliotecile Cantacuzinilor şi Brâncovenilor, precum şi din achiziţiile, prin licitaţii, din strǎinǎtate.
Mitropolitul Neofit I Cretanul (1738-1754) a pus bazele bibliotecii mitropolitane. O altǎ bibliotecǎ bisericeascǎ foarte bine dotatǎ a existat la Mǎnǎstirea Cernica. Şcolile de la Biserica Sfântul Gheorghe şi Mǎnǎstirea Sfântul Sava erau şi ele dotate cu biblioteci.
Bibliotecile publice au apǎrut abia în secolul al XIX-lea. În perioada Regulamentului Organic, biblioteca de la Colegiul Sf. Sava a fost transformatǎ în Biblioteca Naţionalǎ. În iunie 1838 s-a deschis pentru public o salǎ de lecturǎ cu 10.000 de volume.
Tot acum iau fiinţǎ cabinetele de lecturǎ, unde publicul, în schimbul unei cotizaţii, putea citi cǎrţi cu împrumut. Primul cabinet de lecturǎ a fost înfiinţat de librarii Curţii, Walbaum şi Weiss.
Cel mai important însǎ a fost cabinetul înfiinţat de C.A. Rosetti şi Enric Winterhalder care oferea cititorilor cǎrţi în limba românǎ din toate domeniile ştiinţei.
Foto: By Sabin Iacob from Bucureşti, Romania [CC BY-SA 2.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.0)], via Wikimedia Commons
