Se spune că această specie literară este pe cale de dispariţie. Cel puţin în peisajul literaturii române. Însă cartea lui Marius Chivu, publicată în 2012 la Editura Humantias, Trei săptămâni în Himalaya, este o excepţie.
Despre motivaţia de a urca pe Himalaya ne vorbeşte însuşi autorul ca despre o mică revelaţie:
„Să călătoreşti încontinuu, fără intenţia de a ajunge undeva. Ca stil de viaţă. Să nu te opreşti nicăieri mai mult de o zi, să saluţi lumea din mers în timp ce-ţi iei rămas-bun, niciodată la revedere… […] încercarea de a străbate acei munţi foarte înalţi înseamnă să coborî la fel de mult în tine. (Marius Chivu)
Dorinţa de a ajunge în Nepal apare în urma discuţiei cu un prieten din copilărie. Cum a început să se pregătească pentru această propunere? Nu mai urcă cu liftul cinci etaje la blocul în care stă şi observă cum şi aceste etaje “sunt suficiente să te ia cu ameţeală şi să ţi se înfunde urechile cu bătăile precipitate ale inimii”.
Dar iată cum dorinţa de aventură învinge!
Marius Chivu se află printre puţinii reprezentanţi ai jurnalului de călătorie din literatura română de azi. Oare de ce s-a ajuns aici? Să fie vină blogurilor? Lipsa de interes a cititorilor?