Iată câteva aspecte care revin mereu în discuţiile despre relaţii:
1. În ce procent credeţi că sexul contează într-o relaţie?
Dacă e bun contează 50%, dacă e prost 90%.
2. Sexul fără obligaţii
Iată două scenarii: Dacă am tot ce-mi doresc lângă al meu, de ce m-ar tenta? Doi: Pentru că simt că m-aş sufoca să stau cu cineva acum, şi pentru că există totuşi cineva care mă atrage în mod inexplicabil, răspunsul este da, dar nu doar o dată şi apoi bye.
Fără “obligaţii morale”? Da, într-un fel; nu e vorba de relaţiile stabile, de soţ/soţie, ci de relaţiile pasagere. Nu e vorba de a face sex pentru că eşti obligat să faci sex, ci de ce faci după sex.
“Sexul fără obligaţii” înseamnă că după partida nu te mai interesează persoană cu care ai făcut-o, poate nici bună ziua nu-i mai dai dacă va întâlniţi pe stradă, e one-night stand.
Sau, poate, one-night se repetă, dar în aceleaşi condiţii – sex şi apoi fiecare cu viaţă lui, poate nici nu mai vorbiţi, nu o/îl mai suni, nu vrei nimic altceva de la persoană respectivă decât ocazional sex, nu te interesează dacă poate persoană are sentimente pentru ţine, nu te interesează de viaţă persoanei respective, doar plăcerea fizică de moment.
Nimeni nu-i obligat să iubească pe cineva… Poate mai bine vorbim de “asumarea sentimentelor şi a unor responsabilităţi în cuplu”, dar asta deja e mult mai mult decât ‘just sex’, este deja “a face dragoste” – astea în cazul în care crezi că sex fără sentimente nu se poate.
3. Sexul salvator
Oare poate sexul rezolva problemele iminente ce apar într-un cuplu? Sau se poate că atunci când sexul funcţionează la cote înalte, să nu mai conteze că din alte puncte de vedere nu ne potrivim deloc?