Poveste de viaţă

Dragele mele, m-am gândit că ar fi timpul să scriu un pic şi despre dragoste, despre povestea mea de dragoste. Doresc să vă împărtăşesc povestea mea fiindcă sunt sigură că vă va place şi fiindcă demult vroiam să scriu o astfel de poveste, dar nu îmi găsisem sufletul pereche. Ei bine, acum l-am găsit, aşa că pot scrie povestea :).

Cum a început totul ? De unde credeţi voi ? …:) de pe Internet, marea sursă a noastră de informaţii. De pe un site matrimonial să zic aşa. A pornit ca o discuţie amicală, după care discuţiile deveneau parcă mai personale. Aşa că am hotărât să ne şi vedem face to face nu doar pe Internet. Zis şi făcut. Am ieşit cu tânărul misterios cu care purtasem nişte discuţii profunde, discuţii inteligente, captivante.

Credeam că va fi o simplă întâlnire, în sensul că nu avea să ducă la nimic mai mult decât o frumoasă prietenie, o amiciţie. Când colo, se pare că mi-am găsit marea dragoste. Marea mea dragoste fiind cu 3 ani mai mic decât mine, dar acest lucru chiar nu are deloc importanţă sau relevanţă, fiindcă este un bărbat matur, un bărbat cu capul pe umeri, un om informat.

Tânărul meu misterios este absolvent al Facultăţii de Psihologie şi are un cabinet deschis cu un asociat la Timişoara, unde practică hipnoterapia. Pe mine m-a hipnotizat şi m-a cucerit cu privirea lui pătrunzătoare, cu profunzimea ochilor lui albaştri. Am simţit că mă cufund tot mai adânc într-un ocean, atât de albaştri îi erau şi îi sunt, desigur, ochii iubitului meu.

Ne-am dus astfel să mâncăm undeva unde merge multă lume, devenit acum “locul nostru”, locul unde ne-am întâlnit prima oară, pe data de 23 ianuarie a anului curent. De acolo am mers să îşi ajute el un prieten aflat la ananghie. Pe urmă, i-am propus să mergem la pădure, deşi era târziu, afară fiind noapte; dar nu conta, atmosfera era cu atât mai romantică cu cât era târziu şi noi mergeam la pădure.

Să nu mai pomenesc şi de faptul că a fost destul de frig, dar a fost al naibii de romantic. Ne-am plimbat pe un pod care ne-a dus la o bisericuţă, un loc binecuvântat de Dumnezeu aş putea spune şi apoi am venit înapoi, cu maşina, desigur, dar nu înainte de a ne opri într-un loc din pădure, unde, tânărul misterios, tânărul psiholog m-a ademenit în cel mai drăguţ şi simpatic mod cu putinţă de a-l săruta.

Cum a făcut asta ? În maşină avea un pachet de cărţi de joc pe care m-a pus să îl scot şi mi-a spus să extrag o carte. Zis şi făcut. Mi-a zis că dacă el ghiceşte cartea eu trebuie să îl sărut, iar dacă nu o ghiceşte atunci va trebui să mă gândesc eu la o pedeapsă pentru el. Ce credeţi că s-a întâmplat ?! Normal, aţi ghicit: l-am sărutat :D. A fost cel mai dulce şi cel mai senzual sărut din câte primisem până în acel moment.

Atunci am simţit că între noi se va înfiripa ceva, aşa că am acceptat să ne continuăm seara la el la apartament, unde mi-a oferit un masaj de vis şi…o noapte de neuitat. De atunci şi până acum simt că mă îndrăgostesc pe zi ce trece, din ce în ce mai mult, simt că ma cufund tot mai mult în străfundul şi în profunzimea şi claritatea ochilor lui albaştri.

În încheiere am să ataşez o poză cu noi doi pentru a putea să vă daţi seama singure de ce legătură există între noi. Dacă urmăriţi cu atenţie poza atunci vă veţi da seama ce transmite :). Pentru ca o relaţie să funcţioneze aveţi nevoie de (nu că aş fi eu o mare expertă dar din ceea ce am învăţat până acum vă spun şi vouă celor mai tinere decât mine) : IUBIRE, RESPECT, ÎNŢELEGERE, TOLERANŢĂ, UMOR, ZÂMBETE şi cel mai important, COMUNICARE.

Dacă aveţi parte de acestea în relaţia voastră vă puteţi considera fericite, iar dacă nu, eu zic să lucraţi la ce e de lucrat şi să nu daţi cu piciorul dacă simţiţi că sunteţi cu cine trebuie.