Răsfoim câte o revistă şi găsim câte un articol despre femei care au mare succes în meserii aşa-numite de bărbaţi. Le privim cu admiraţie. Două astfel de exemple (chiar din viaţa de azi) ar fi Cristina Strecopitov, magician, şi Cornelia Ghisoi, prima Lady Chef din România. Tot aici o putem include şi pe Simona Maierean, care la 24 de ani devenea prima femeie pilot de supersonic din România.
Dacă mergem înapoi în istorie nu putem decât să simţim admiraţie şi mândrie faţă de femei românce precum Elisa Leonida Zamfirescu, care devine prima femeie inginer din Europa în 1912 (studiază la Academia Regală Tehnică din Germania după ce e respinsă de viitoarea Politehnica din Bucureşti), Sarmiza Bilcescu, prima femeie doctor în drept (admisă la facultatea de drept din Paris), prima femeie avocat – Elena Negruzzi, prima femeie româncă membră a academiei Franceze – Elena Văcărescu, prima femeie care a escaladat Alpii elveţieni până la vârful Moench – Elena Ghica, prima femeie profesor universitar în domeniul artei – Cecilia Cuţescu Storck, prima femeie pilot ce a traversat munţii Carpaţi – Irina Burnaia ş.a.
Fenomenul nu este recent ci a existat dintotdeauna. Se descoperă în istorie constant noi exemple. Vikingii, se pare, aveau o societate în care bărbatul şi femeia erau egali. Se crede acest lucru în urma descoperirilor unor femei înmormântate cu săbiile cu care au luptat. Istoricii sunt de părere că femeile vikinge au luat parte la un număr mai mare din primele invazii ale Angliei decât se credea iniţial. Recent, în februarie 2015, Dr. Richard P. Holm scrie despre subiectul egalităţii un articol intitulat “Când bărbaţii şi femeile vor fi egali, societatea va fi sănătoasă”, titlul spunând totul despre perspectiva lui şi rezonând cu descoperirile despre societatea vikingilor.
Cu toate acestea, alte surse istorice spun că în căsătoriile dintre vikingi, soţia primea sabia soţului ei, aşa că o femeie îngropată cu o sabie putea să însemne un astfel de dar, nu că ea a fost neapărat războinică.
Dacă mergem în istoria Evului Mediu, decoperim că au existat nu doar trubaduri şi truveri bărbaţi (poeţi care recitau acompaniaţi de un instrument muzical pe la curţile regale despre o dragoste imposibilă, curtenească) ci şi femei şi nu puţine.
Putem concluziona că dacă vrei neapărat să faci ceva, faci. În orice epocă. Iar această atitudine rămâne, desigur, de admirat.
