Un subiect foarte vast şi foarte discutabil. Fiecare vorbeşte din proprie exeprienta, pe baza propriilor sentimente, dorinţe şi pe baza exemplelor concrete din familie sau cercul de prieteni. Sunt foarte multe detalii de luat în calcul în momentul în care un cuplu se gândeşte să aibe un copil.
Să vedem ce zic nişte fete de pe un forum, “Forumul Roz”. Dacă eşti în dilemă, forumurile, deşi unele nu mai funcţionează şi discuţiile sunt mai vechi, te pot ajuta să găseşti răspunsul potrivit şi pentru tine.
c@t: “Până acum ceva timp nici nu vroiam să aud de bebe, dar acuma parcă după ce aş scăpa de rană… Să mai vedem, că nu mă simt deloc pregătită pt bebel. Simt că-mi închide viaţa un copil, şi în puii mei, am doar 22 ani.”
kiki: “Şi eu zic că e muuult prea devreme pt un bebe. Pierzi cei mai frumoşi ani.”
Daiana: “Dacă vreţi amândoi şi posibilităţi există, mai bine acuma (după ce-ţi rezolvi problemele de sănătate). Mai târziu intervin tot felul de chestii.”
Raven: “Nu intervine nimic. Ăsta e basm. Verişoara mea a făcut primul copil la 35 de ani şi al doilea la 36, fără probleme. Dacă îl face la 22 sau la 26 ce să intervină? Ca să nu mai zic că eu am avut probleme la 25… so…”
Daiana: “Mai ce să zic, depinde de persoană. Uite, Kiki zice că pierzi cei mai frumoşi ani dacă faci bebe devreme. Alţii zic mai bine mai devreme când ai altă mentalitate, mai deschisă, mai optimistă; sau cum ziceam io pe când aveam 18-20 de ani că aş vrea să fiu mămică tânără să zică lumea că am ieşit cu sora-mea în oraş, nu să zică la fiică-mea vai dar ce bunică tânăra aveţi! Depinde de felul şi stilul de viaţă al omului.
Dacă cineva e cu umblatul, cu distracţiile, grup de prieteni, ieşiri, excursii, disco, etc., n-o să prea vrea să dea programul asta vesel pe 9 luni de picioare umflate şi alte neplăceri (nu neapărat), naştere, alăptat, sculat noaptea la copil, lipsa de sex & stuff, decât dacă are un instinct matern puternic şi o relaţie pe măsură. Toate astea nu-s o regulă, e ceva general. mai e şi cu răbdarea, cu cât îmbătrâneşti nu prea mai ai. (Iarăşi nu e o regulă).
Alt dezavantaj că îmbătrânesc şi părinţii şi nu mai pot să ajute la fel de bine la îngrijirea copilului de ex. … ar mai fi multe. Dacă cineva nu are asemenea stil de viaţă, ci dimpotrivă e genul comod şi liniştit, probabil cu timpul va ţine tot mai mult la traiul linitit.
Aavantaje ar fi că ai un job mai bine plătit o dată cu acumularea experienţei, eşti mai matur, ştii mai bine ce vrei de la viaţă, ai mai multă experienţă de viaţă care probabil te va ajută să-ţi creşti mai bine copilul. Iar referitor la felul de-a fi al unei persoane: unii parcă se nasc cu instinct mater/patern, alţii îl dobândesc cu anii, alţii nu-l au deloc.
Eu una nu pot să mă gândesc la copil până nu am toate condiţiile necesare asigurate ca să-l pot creşte măcar la un nivel mediu. Nu pot să mă gândesc la copil când io nu am bani de chirie pentru luna viitoare.”
MicaNarcisa: “Eu una am 33 şi nu am chef de plozi nici acum… cu toate că mă presează cu uşa de parcă e sfârşitul lumii. Îl tot duc cu zăhărelul că stai să fac toxoplasmoză… dar vai ce scumpă e şi nu am bani acum. Sau stai că tre să fac consult plus Papanicolau plus secreţie plus eco şi costă 4 milioane şi nu am bani. După, ce voi face tot oare ce îi mai spun?
Că mi-a găsit nu ştiu ce pe uter şi mi-a dat tratament? Şi vorba aia nici o viaţă petrecăreaţă nu am nici un job moaaaa să nu pot pleca… din contră la cum se dă afară la noi ar fi indicat un plod… dar NU AM CHEF acum… şi nu am avut chef nici la 22 nici la 25 nici la 28 nici la 30 ca să zici că vezi dacă nu ai făcut atunci acum e mai greu…
Nu, pur şi simplu nu am avut chef să mai iau încă unul pe gestiune… De abia mă cresc pe mine. Aaa şi nici nu e faza că nu mă simt pregătită… nuuuuu… pur şi simplu nu am chef. Şi aşa m-am măritat prea devreme… dar vorba aia: sunt măritată doar în acte, în realitate sunt liberă.”
Andrela: “Eu am 23 de ani şi încă mă simt copil… încă copilăresc… De abia dacă reuşesc să am grijă de mine (că la cât de inconştienţă sunt, câteodată nici aia nu-mi iese prea bine). Deci… no time for baby now… Poate mai târziu o să-mi vină şi mintea la cap.
Momentan nu mă atrage deloc ideea. Copii altora sunt ok… Dar când mă gândesc, 9 luni de chin (picioare umflate, burtă mare, greţuri, nu mai zic de nastereeee)… apoi schimbat scutece, nedormit nopatea…. mai mai că zic că nu-i de mine. 🙂
Probabil o să mă maturizez şi eu cândva, şi o să gândesc altfel cu timpul, dar momentan nici prin gând nu-mi trece. Nu mă văd nici în viitor având grijă de plozi. Dar sper că o să mă maturizez cu timpul, şi o să gândesc altfel. Momentan gândesc foarte superficial, şi egoist. Dar nah… sunt tânără… mă bucur de viaţă.”
Tu unde te încadrezi? Te regăseşti în experienţele acestor fete?
Cand iei o decizie trebuie sa ti-o asumi, indiferent daca este buna sau rea. Ce vreau sa zic cu asta? Esti tanara, vrei sa te distrezi, si consideri ca ai timp pana la 30 si nu stiu cati ani sa faci copii, iar apoi se intampla sa nu ai copii, trebuie sa-ti asumi chestia asta, pentru ca a fost alegerea ta. Am vazut femei care ziceau ca nu-si doresc un copil si apoi cand si-au dat seama ca nu pot sa aiba copii si-au varsat nervii pe partenerul de viata.
Poti sa ai cea mai faina cariera si sa castigi gramezi de bani, dar cand faci un copil trebuie sa-ti asumi ca lucrurile s-ar putea sa nu fie chiar roz. Sunt de parere ca depunem prea mult efort sa pacalim viata, si la urma urmei ne pacalim pe noi, cum se spune in popor ne furam singuri caciula.
Am intalnit persoane care toata viata s-au distrat iar copii au facut abia dupa zeci de tratamente, pe la 40 ani, apoi a urmat nebunia ca nu mai faceau fata la energia unui copil. De cele mai multe ori un copil energic este in stare sa consume energia a trei persoane. Apoi mai aud si regrete de genul ca daca ar mai fi trait si parintii lor sa-i ajute, ar fi fost mai usor, altfel nevoia ii impinge sa dea copiii la cresa de la 1-2 ani, sau sa angajeze bona.
Am intalnit o multime de cazuri care dupa 30 ani au incercat sa faca copii, si vazand ca nu e niciun rezultat, au inceput cu analize peste analize, dupa care tratamente, si uite asa mai trec cativa ani din viata cu nervi si stres. Inteleg ca distractia a fost pe primul loc, dar totusi nu era mai simplu sa fi facut ocazional niste analize gen cele pentru tiroida, avand in vedere ca majoritatea femeilor au probleme cu tiroida? Astfel iti tratezi problemele de sanatate, iar cand vei fi pregatita, vei face si copii, nu stai apoi cu stres nu stiu cati ani gandindu-te ca poate nu vei reusi sa faci copii, și ca timpul trece…
Deci din punctul meu de vedere nu este nevoie sa grabesti lucrurile din simplu fapt ca asa trebuie, ca asa e indicat, ca asa e bine, ci doar sa ne asumam deciziile (nu sa ne dam loviti de soarta), si sa scapam de genul de gandire las ca nu o sa mi se intample mie.