Un pacient îi spune medicului psihiatru că urmează să se sinucidă sâmbătă la miezul nopţii. În ziua aceea pacientul împlinea 21 de ani. Medicul psihiatru devine ca un detectiv în momentul în care pacientul dispare. Află că acel băiat e un pictor talentat.
“Idolul” său făcuse la fel, se sinucisese la aceeaşi oră pe un pod. De asemenea, se pare că mintea medicului o ia un pic razna… Întâlneşte pe mama băiatului despre care toţi îi spun că e moartă, pe câinele acestuia despre care află de la băiat că murise în urmă cu mulţi ani.
Întâmplări despre care nu se mai ştie dacă sunt reale sau fantastice: un coleg medic îşi recapătă vederea după ce băiatul îşi pune mâinile pe ochii acestuia, băiatul crezând că acesta e tatăl său care murise demult…
Încă un film care prezintă investigaţia în psihicul uman ca pe o investigaţie a unui detectiv (altele fiind The Seven Percent Solution şi Spellbound). Psihicul uman este plin de mistere, adesea întunecate, dacă ne gândim la dorinţele inconştiente înfrânate despre care aflăm citind cărţi de psihanaliză.
Încercând să afle ce s-a întâmplat cu pacientul său, medicul psihiatru pătrunde în lumea întunecată a acestuia. Şi la un moment dat se pierde: nu mai ştie ce e real şi ce nu. Filmul devine dintr-o poveste realistă una fantastică din acest motiv. De obicei societatea ne face să ne înfrânăm dorinţele întunecate şi distructive.
Iată că în acest film ele sunt din momentul sinuciderii tânărului lăsate libere. Nu se mai află sub control. Ca într-un vis.
