În cartea ”Se numea Sarah” Tatiana de Rosnay de se împletesc două poveşti, din două epoci diferite, care însă sunt strâns legate între ele, după cum descoperim pe parcurs. Povestea începe brusc, cu un eveniment neaşteptat pentru fetiţa de 10 ani a unei familii de evrei.
Întâmplare pe care nu o va uita toată viaţa. Şi care va continua să fie descoperită şi povestită şi fiului ei. După ce mulţi ani povestea fusese ascunsă de o familie care stătuse în casa lor. Dar şi de istoria oficială.
O ziaristă din zilele noastre, din Franţa, descoperă cum urmează de fapt să se mute chiar în casa în care locuise Sarah până în vara anului 1942. Iar familia ei chiar o cunoscuse şi avuseseră grijă de ea până se căsătorise în America.
Şi de atunci nu mai ştiau nimic despre ea. Cu ajutorul cercetărilor ziaristei reconstituim povestea lui Sarah de la început până la sfârşit, până când se sinucide într-un accident de maşină la 30 de ani.
Episodul descris în primul capitol, cu momentul în care familia de evrei a Sarei e arestată urmând să nu se mai întoarcă va rămâne în amintirea Sarei şi ai tuturor celor cu care a interacţionat.
Pe fratele ei mai mic l-a închis în dulap, luând cu ea cheia, pentru ca el să fie în siguranţă. Din păcate, Sarah abia după nişte luni bune a reuşit să evadeze din lagăr şi să se întoarcă pentru a-l elibera… Dar a fost prea târziu, băieţelul murind între timp.
Sarah a păstrat cheia cu ea pentru tot restul vieţii. Comemorarea evenimentelor de la 1942 încearcă să readucă în memoria francezilor amintirile legate de evreii francezi care au fost despărţiţi de familiile lor şi foarte puţini au supravieţuit.
Prin această carte, autoarea încearcă să readucă în amintire povestea evreilor de atunci, prin a ne ajuta să înţelegem, vizual, cele petrecute.
Sursa foto și magazinul de unde puteți cumpăra cartea: