Troia este celebra cetate din epopeea homericǎ, cunoscutǎ şi sub numele de Ilion, situatǎ în extremitatea nord-vesticǎ a Asiei Mici, în Turcia. Fondatorul legendar al cetǎţii este Ilos, fiul lui Tros, care a dat numele sǎu cetǎţii.
Fiul şi succesorul lui Ilon, Laomedon, a fost ucis de Heracle când acesta din urmǎ a cucerit Troia. În timpul domniei lui Priam, fiul lui Laomedon, a avut loc celebrul rǎzboi al Troiei, care s-a sfârşit prin cucerirea şi distrugerea cetǎţii.
Troia, care apare în poemele epice ale lui Homer, a fost mult timp consideratǎ ca fiind pur legendarǎ, dar, în 1870, arheologul german Heinrich Schliemann a întreprins sǎpǎturi arheologice care au scos la lumina zilei ruinele din piatrǎ ale unui oraş antic pe o colinǎ numitǎ Hissarlik, “locul fortǎreţelor”, la aproximativ 7 km de Marea Egee şi de Dardanele.
La moartea lui Schliemann, asistentul sǎu, arhitectul Wilhelm Dörpfeld, a continuat sǎpǎturile. Lucrǎrile sale, în 1893 şi 1894, au scos din nou la luminǎ descoperirile lui Schliemann. Între 1932 şi 1938, noi sǎpǎturi arheologice au fost organizate pe acest teren de cǎtre universitatea din Cincinnati, sub direcţiunea arheologului american Carl Blegen.
Locurile de stabilire succesive urmǎtoare au fost identificate pe colina Hissarlik:
Troia I, un vechi aşezǎmânt înconjurat de pietricele şi argilǎ, datând din aproximativ anul 3000 î.Chr.;
Troia II, o fortǎreaţǎ dotatǎ cu fortificaţii puternice, cu un palat şi cu case, aparţinând cu aproximaţie anilor 2600-2200 î.Chr.;
Troia III, IV şi V, sate continue construite pe ruinele Troiei II între anii 2200-1850 î.Chr; Troia VI, o fortǎreaţǎ veche şi bogatǎ, fortificatǎ, acoperind o suprafaţǎ mai importantǎ decât aceea a aşezǎmintelor precedente şi având ziduri enorme, turnuri, uşi şi case datând din 1850-1280 î.Chr.;
Troia VIIa (1280-1240 î.Chr.), reconstruitǎ de supravieţuitorii Troiei VI dupǎ distrugerea ei de un cutremur de pǎmânt;
Troia VIIb şi Troia VIII, oraşe greceşti cu simple case din piatrǎ datând din 1240 î.Chr. – secolul I î.Chr. aproximativ;
Troia IX, acropola cetǎţii greco-romane Ilion, sau Noul Ilion, adǎpostind temple de Atena, edificii publice şi un mare teatru, care a existat din secolul I d.Chr. pânǎ spre 500 d.Chr.
Schliemann a descoperit primele cinci aşezǎri şi a identificat Troia II ca fiind Troia homericǎ; de aceea a atribuit lui Priam comoara de bijuterii şi de vase pe care a descoperit-o la acest nivel.
Descoperirile lui Dörpfeld confirmate de Blegen au demonstrat cǎ Troia lui Homer era de fapt troia VIIa, care a fost distrusǎ de un incendiu în secolul XIII î.Chr., perioadǎ când s-a desfǎşurat legendarul rǎzboi al Troiei.
