/ Diverse / Percepţia asupra jumătăţilor

Percepţia asupra jumătăţilor

jumatate
Adelina Noghe on 12/04/2014 - 9:27 pm in Diverse

Merg pe stradă zi de zi şi mă lovesc involuntar de  atâtea cupluri,atâţia oameni frumoşi şi veseli care se ţin de mână şi se sărută.Oameni care fac o poză frumoasă,o pun pe facebook şi scriu fraze de genul „Te iubesc pentru totdeauna!” sau „Tu eşti jumătatea mea!”. Oameni care susţin că se iubesc şi au o viaţă activă,care se plimbă şi fac toate lucrurile împreună. Cel puţin în prezentul despre care vorbim. Oare ce se va întâmpla mâine?  Ce se va alege din acea relaţie formidabilă cu care se laudă?

O carte are un anumit număr de pagini,citeşti,citeşti şi după o perioadă o termini.Povestea aceea frumoasă se încheie  brusc . Te hotărăşti atunci că trebuie să mai citeşti încă o carte, mai frumoasă şi cu mai multe  pagini. Şi tot aşa.

La fel facem şi noi cu relaţiile noastre de aşa numită „dragoste”.„Astăzi” începem o relaţie cu cineva. „”Mâine”vedem acea persoană jumatatea sufletului nostru. „Poimâine” ne promitem Soarele şi Luna. Peste 3 zile facem sex. În maxim „o săptămână” descoperim cu stupoare, fie ca nu are  bani,fie că nu este suficient de bun pentru noi.Găsim o altă persoană cu care o luăm de la capăt.Atunci,ce se înţelege în zilele noastre din „jumătatea mea”?Cum să mai privim iubirea cu ochi calzi şi inocenţi,când în jur zboară roiuri-roiuri de albinuţe după flori frumoase?Trăim într-o lume împărţită,la propriu, în două jumatăţi ale „iubirii”. Iubirea făţişă  şi iubirea sinceră,cea asemănată cu a bunicilor.

În tot acest timp, doi adolescenţi de 16-17 ani „se iubesc” de nu mai pot pe bancile din parcuri şi fumează marijuana,sparg seminţe şi beau bere. Pentru ei,dragostea  este actuală,simţibilă azi şi poate şi mâine. Pentru ei,jumătatea înseamnă persoana de azi cu care pot merge undeva,pentru a nu fi singuri.Dar să nu cumva să le contazică cineva iubirea.

Eu,sensibilul incurabil , stau între patru pereţi cu o cană de cafea în mână şi mă gândesc la jumătatea mea. Şi o doresc cu atâta patimă  şi dragoste, încât ajunge să trăiască în sufletul meu.Rămâne doar să o întâlnesc şi în realitate. Dar dacă voi întâlni pe cineva care nu este jumătatea mea? Dacă voi sta şi îmi voi petrece ani şi ani alături de ea,chiar dacă nu voi fi fericit,minţindu-mă că mi-am găsit jumătatea? Dacă adevărata mea jumătate mă aşteaptă undeva, mai aprope decât cred? De unde putem şti noi,oamenii,care ne sunt jumatăţile ?

Aceste noţiuni sunt pur teoretice. Tot ce putem face este să iubim omul pentru complexitatea si frumuseţea lui,nu pentru faptul că are nu stiu câte din criteriile stabilite de noi. Iubirea nu este o carte cu personaje construite din peniţa stiloului,ci care se desenează impreună.Acea „jumatate” despre care vorbim toţi este ,de fapt ,omul perfect lângă care vrem să ne trăim viaţa.Acest om perfect, creionat de-alungul anilor în capul nostru,nu există în realitate.Jumătate suntem noi şi cealaltă jumatate  este omul lângă care stăm o viaţă şi cu care am vrea să tot stăm încă milioane de vieţi.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->