/ Diverse / Prim Plan

Prim Plan

dragostea
Adelina Noghe on 20/03/2014 - 12:18 am in Diverse

S-a ridicat din pat şi cu ochii împăienjeniţi a privit oglinda plină de praf. Părul ciufulit îi acoperea faţa obosită şi pomeţii plini, palizi acum, înspăimantători, roz ca trandafirii de primăvara în zilele ei bune.

Astăzi era altfel…în faţa oglinzii pe care o privea in fiecare dimineaţă cu atata plăcere, azi se perinda un trup gol si uscăţiv…O siluetă descleită din toate încheieturile…suptă de toate puterile fiinţei ei.

Tabloul în care ea era in prim-plan…acum disparuse. Chipul şi-l vedea acum distorsionat…un şoim bătran şi negru era prim-planul actual al minţii ei. Nicio culoare nu mai distrugea monotonia întunericului care pusese stapanire pe tot ce reprezenta ea.

Încearcă să facă un pas înspre…unde? Nici măcar nu este capabilă sa işi găsească drumul. Să stabilească priorităţile…Nu este în stare sa se gandească măcar la faptul că are ceva de facut. Un gol imens o  sufoca şi nu o slăbea nicio secundă.

Astfel, a rămas toată ziua nemişcată în pat, şi a privit. Nu i s-a clintit nici cel mai firav fir de par. Şi a spus lipsită de glas, aproape:

“Atunci cand  ai spus că eu nu mai exist pentru tine, pentru că dragostea mea te sufoca…de atunci eu nu am mai existat nici pentru mine. Dacă ai fi avut o secundă de detasare de această  lume care incearca sa rupă tot ce e frumos, ai fi observat că toată lumea tinde spre lucrul pe care tu l-ai alungat. Toată lumea vrea o persoană care să îi ofere iubire necondiţionată…Dacă tu nu ai vrut, nici eu nu mai vreau. Aşa că… de ce să fac ceva ce nu vreau? Acum, sincer  nu mai vreau absolut nimic. Spun doar că ar fi trebuit să fi luat cu tine ceea ce îţi trebuia, nu sufletul meu, iubirea mea! Eu nu ţi-am fost de niciun folos niciodată.”

Durere este un cuvânt simplu…ceea ce simţea ea atunci, era ceva care i-a spulberat totul. A dezumanizat-o! Se simţea ca un obiect cu care poţi face ce vrei…îl poţi muta, îl poţi sparge, îl poţi arunca departe….oricum pentru ea atunci nu mai conta nimic.

Şi a crezut atât de tare în el….şi totul a fost doar un vis din care s-a trezit singură. Naivitatea a condus-o pe acest drum pe care nu mai poate merge, nu mai poate continua . Sufletul  îi este sfărâmat de durere, nu mai poate vedea nimic în jur, ochii îi sunt greoi şi nu mai simte nimic. Respiră şi atât. El şi atât. Atât conta pentru ea atunci când l-a cunoscut….Dar acum ce mai contează când nici el nu mai există?

A tras aer adânc în piept şi a ridicat capul . Era întuneric. A privit luna, stelele,cerul… Atâta armonie şi atâta linişte. Se gândea că ar fi bine să elibereze furtuna ce îi distrugea inima, undeva în vazduh, poate aşa reuşea să mai scape , să mai uite de el. Îşi dorea să îl arunce în mare şi să îl scoată de acolo unde nu merita să fie, dar era ceva imposibil.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->