Când ne gândim la vară nu se poate să nu ne vină în minte imagini ale unui anotimp mult-aşteptat: zile însorite, înot, călătorii, dar şi căldura de care ne plângem sau pe care o aşteptăm.
Dacă ne uităm în literatură, găsim descrise o mulţime de trăiri legate de acest anotimp.
“Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.”, scrie F. Scott Fitzgerald în Marele Gatsby.
Haiku-ul, poezia japoneză asociată cu viaţa omului în prezenţa anotimpurilor, ne oferă o mulţime de imagini ale verii. Imaginea caniculei ne e oferită de următorul poem:
căldură mare –
soarele se prelinge
pe nisipul ud
(Livia Ciupav)
Nu putem să nu ne gândim la pictura despre timp a lui Dali citind acest haiku. Şi la cum ne îndeamnă uneori zilele caldurase la leneveală:
vacanţă mare –
în curtea liceului
o minge spartă
(Livia Ciupav)
Vara căutăm răcoarea:
vară fierbinte –
doar umbrele ciorilor
răcoresc câmpul
(Henriette Berge)
Haiku-urile citate sunt din Antologia Romanian Kukai, aprilie 2007-martie 2009. De multe ori avem câte un moment pe care-l păstrăm şi care ne impresionează legat de vară, iar haiku-ul pare forma perfectă pentru a-l exprima.
Voi cum vedeţi vara?
