Vǎ aflaţi printre cei pe care i-a deranjat la un moment dat în şcoală, liceu sau facultate sau încă te mai deranjează când vorbeşti în public să ţi se spună, “Mai tare!” “Nu se-aude!”?
Poate fi vorba de o problemă pe bază de emotivitate. Dacă mergeţi la un logoped, şi nu pentru că aveţi probleme cu pronunţarea vreunui sunet, cu dicţia, intonaţia, ci pentru că nu aveţi… volum, veţi face câteva săptămâni vreo două ore pe săptămâna de exerciţii aparent fără rost (veţi striga tare nişte cuvinte fără niciun sens logic).
Secretul este să scoateţi sunetele cumva din piept, şi nu din gât, cum o facem în mod reflex. Puteţi să mergeţi la medicul psiholog sau psihiatru. Dar cel mai bine e să nu luaţi medicamente pentru că pot avea efecte secundare.
Ideal ar fi să aveţi un prieten foarte bun cu care să va întâlniţi şi să exersaţi, vorbind foarte mult. Persoanele care vorbesc încet pot fi în general cele cărora nu li s-a dat voie să îşi spună punctul de vedere, sau al căror punct de vedere nu a contat.
Poate fi vorba de persoane cărora în general li s-a spus ce să facă, care nu au fost lăsate să fie independente. Vocea cu timbru scăzut poate fi privită drept un simptom al acestui mediu dictatorial.
Sfaturile pentru această problemă au fost rezumate de pe forumul Softpedia, unde se găsesc răspunsuri foarte bine argumentate la diverse probleme pe care cu toţii le avem.
