/ Psihologie / Importanţa copilǎriei pentru ceea ce suntem azi: Sigmund Freud şi Alfred Adler

Importanţa copilǎriei pentru ceea ce suntem azi: Sigmund Freud şi Alfred Adler

importanta copilariei
Ana Drobot on 25/04/2015 - 12:57 pm in Psihologie

Importanţa copilăriei pentru ceea ce suntem azi e un aspect bine cunoscut de toţi cei preocupaţi cât de cât de psihanaliză. Teorii precum cele ale lui Alfred Adler legate de ordinea în care ne-am născut şi cele ale lui Sigmund Freud despre sexualitatea infantilă ne pot spune multe despre situaţia noastră actuală şi de ce am ajuns în această situaţie. De ce facem ce facem azi, de ce ne comportăm cum ne comportăm în relaţiile cu alţii astăzi sunt întrebări ce îşi găsesc răspunsul în trecut.

Câte dezbateri nu s-au creat pe seama acestor teorii, dacă sunt sau nu adevărate. Dar depinde totul de cum le înţelegem. Pe măsură ce înaintăm în lecturile psihanalitice înţelegem viaţa altfel.

Cu ordinea în care ne-am născut ne dăm seama dacă Adler a avut dreptate analizând modul în care ne comportăm şi în care ne-am comportat în copilărie. Cu teoria lui Freud putem întâmpina rezistenţe. Însă putem vedea urme ale unor aspecte ale teoriei în cazul în care întâmpinăm în relaţiile cu ceilalţi anumite probleme. Felul în care am trecut peste perioada complexului Oedip e vizibil în ceea ce suntem azi, în felul în care relaţionam cu cei dragi, în felul în care atragem anumite tipuri de relaţii. Contează modul cum am perceput ce s-a întâmplat atunci, contează cum se spune realitatea psihică.

Teoria lui Adler despre ordinea naşterii ne spune, pe scurt, următoarele:

-Copilul singur la părinţi reţine intreagă atenţie a părinţilor, putând deveni ultra-protejat şi răsfăţat. Îi place compania adulţilor şi poate avea adeseori dificultăţi în a împărţi lucrurile cu cei de vârsta lui. Poate deveni rivalul unuia dintre părinţi.

-Primul născut. Pentru acest copil, aşteptările părinţilor sunt foarte ridicate, de la el aşteptându-se să se comporte exemplar şi dându-i-se responsabilităţi. Poate ajuta foarte mult dacă e încurajat dar poate deveni şi foarte autoritar, simţind că puterea este dreptul său. Se va simţi detronat de al doilea născut.

-Al doilea născut poate deveni un rebel încercând să intre în competiţie cu ceilalţi, competiţie care poate deveni rivalitate. Mereu va avea pe cineva înainte.

-Copilul mijlociu se poate simţi înghesuit într-o poziţie lipsită de importanţă. Poate să adopte atitudinea totul sau nimic, îşi poate găsi locul cu greu şi poate deveni un fel de luptător pentru dreptate.

-Mezinul. Are parte de multe mame şi taţi, avându-i alături pe fraţii mai mari care încearcă să-l educe. Poate fi adesea răsfăţatul familiei. Îşi poate dori să ajungă mai sus decât restul şi poate avea planuri mari care să nu-i reuşească niciodată.

-Gemenii. Unul este întotdeauna mai puternic sau mai activ, copil care poate deveni liderul. Pot avea probleme identitare.

-Copilul-fantomă. Este vorba de situaţia copilului născut imediat după moartea celui de dinaintea sa a cărui mamă poate deveni ultra-protectoare. Copilul acesta poate exploata protecţia mamei sau se poate revolta, protestând împotriva sentimentului de a fi comparat cu o amintire idealizată.

Alfred Adler schiţează aici anumite tendinţe, situaţia putând varia în funcţie de familie. Însă teoria sa ne poate ghida în înţelegerea unor anumite situaţii.

Putem să căutăm răspunsuri legate de modul în care să ne comportăm ca adulţi pentru a avea o familie fericită în astfel de teorii sau să căutăm răspunsul unor situaţii care ne afectează în prezent în trecutul nostru.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->