/ Life & Style / Sunt o Imeldistă!

Sunt o Imeldistă!

pantofi manolo brahnick
Nelly Șargu on 04/03/2014 - 7:52 pm in Life & Style

Imeldistă? Da, sună foarte ciudat. Eu am avut aceeași reacție ca cea întipărită acum pe fața ta atunci când am întâlnit pentru prima dată acest termen în geniala carte „Vreau pantofii ăștia”, de Paola Jacobbi, pe care ți-o recomand, pentru că este o adevărată biblie pentru iubitoarele de încălțăminte înaltă. Cea mai mare obsestie a femeilor, pantofii, au fost descriși în această carte; fiecare tip de pantof cu istoria sa.  Acum vom vorbi, însă, despre Imelda Romualdez Marcos, una dintre femeile care au iubit pantofii mai mult decât orice altceva și i-au colecționat cu sfințenie ani la rând.

A fost soția lui Ferdinando, dictatorul din Filipine și în 1986 a fost exilată în Hawaii, fiind învinuită pentru faptul că ar fi cumpărat din banii poporului mai multe proprietăți în diferite țări, dar în 1990, la audierea din New-York au fost scoase toate acuzațiile și Imelda a avut posibilitatea să se întoarcă acasă. Corazon Aquino, succesorul lui Ferdinando la postul de președinte, a expus colecția de pantofi a Imeldei , cu scopul de a o discredita în fața poporului filipinez, iar replica ei la acuzația că ar fi ținut poporul înfometat numai pentru a avea posibilitatea de a-și cumpăra cât mai mulți pantofi, a fost următoarea:”Nu e adevărat că am avut trei mii de perechi de pantofi. Aveam doar o mie șase sute.”

În 2001 Imelda a inaugurat un muzeu al pantofului la Marikina, un cartier din Manila. De fiecare dată Imelda a avut o replică memorabilă la adresa pantofilor: “Se așteptau să găsească tot felul de schelete în dulapul meu. Spre surpriza loc, au descoperit doar lucruri minunate.” Pe atunci, Imelda se afla încă într-o sumedenie de procese juridice și libertatea ei se afla sub semnul întrebării, dar nimeni nu ar fi în stare vreodată să se atingă de pantofii ei.

Imeldista este cea pentru care pasiunea pentru pantofi distruge orice granițe. Pentru ea nu contează dacă sunt pantofii din colecția nouă a lui Manolo Brahnick sau sunt găsiți la un second hand. Principalul este că ea vede adevărata valoare a pantofului, îl cumpără nu pentru brand, ci pentru frumuseșe. Deseori ajunge să cumpere unii pantofi nu pentru că are nevoie de ei, ci pentru că erau la reduceri. “Și ce dacă nu sunt pe mărimea mea? Sunt excelenți și nu pot să nu-I cumpăr!” În acest fel își justifică, de obicei, o imeldistă fiecare achiziție. Are dulapul plin cu pantofi, dar niciodată nu găsește unii potriviți pentru o anumită rochi și atunci…mai cumpără o pereche. Imeldista nu se gândește cu ce să asorteze o pereche de pantofi care strălucesc frumos în vitrină, ea ii cumpără pentru frumusețea lor individuală, nu luată împreună cu nu știu ce haină. De obicei, poartă acea pereche mirifică de pantofi doar o singură dată sau nici măcar atât, deoarece cam de fiecare dată “stăteau mai bine pe picior când eram în magazin”. Întotdeauna există „perla colecției” și cei pe care nu i-a purtat niciodată. Dar, nu-i nimic, cumpără ea alții. Sentimentul de fericire durează puțin, pentru că odată ajunsă acasă, imeldista realizează că nu prea are cu ce să-i încalțe și atunci aceștia întră în „lista de așteptare”, până va cumpăra ea ceva care să se potrivească. O imeldistă adevărată, cunoscută peste tot în lume, este Carrie Bradshaw, protagonista romanului și a serialului „Sex and the City”.

„Nu există pantofi care nu mi se potrivesc, există doar cei pe care nu pot să-i cumpăr. Dar, până la urmă, fur ceva și tot ajung să-i am!” este deviza imeldistei. Eu sunt o imeldistă și nu sunt bolnavă după pantofi, nu! Pur si șimplu îmi plac mai mult decât altor femei…

„vreau pantofii ăștia”, de paola jacobbi


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->