S-a nǎscut la 8 august 1939 în ţinuturile de basm ale Bucovinei. Anii grei ai rǎzboiului şi pierderea timpurie a pǎrinţilor au obligat-o sǎ vinǎ la Bucureşti, lângǎ bunicii care aveau sǎ-i fie mamǎ şi tatǎ. Totul a început cu un concurs de cros organizat la Bucureşti cu ocazia zilei de 1 Mai când Viorica a trecut linia de sosire cu 100 m înaintea celei de-a doua clasate din 200 de concurente.
Câştigarea Spartachiadei de varǎ cu 5,04 m o face sǎ se decidǎ în favoarea sǎriturii în lungime. La 19 ani a fost selecţionatǎ în lotul reprezentativ de senioare ca secundarǎ a campioanei naţionale Sanda Grosu. La Sofia, la primul ei concurs internaţional de anvergurǎ ocupǎ locul III cu 5,54 m. Graniţa celor 6 m nu era parcǎ aşa de departe.
Anul 1959 îi aduce o accidentare care o ţine departe de pista de sǎrituri câteva luni. Recordul lumii rǎmâne neclintit la 6,35 m. Anul 1960 se încheie cu un 5,80 m. 1961 la Cluj obţine 5,85 m cu care câştigǎ primul ei titlu de campionǎ a ţǎrii.
La Balcaniada de la Belgrad (1961) ocupǎ locul II cu 5,91 m, iar la europenele din Iugoslavia realizeazǎ 6,14 m, primul rezultat mare al Vioricǎi, dar care o claseazǎ pe locul X în Europa.
Recordul lumii era de 6,62 m în 1962. Doar o jumǎtate de metru era acum handicapul. În 1963 soţii Viscopoleanu revin sub culorile clubului Rapid. La Moscova sare 6,21 m la concursul dotat cu trofeul Fraţii Znamenski, iar la Spartachiada de varǎ obţine cu 6,44 m paşaportul pentru Tokio.
Olimpiada de la Tokio. Sǎritura de 6,50 m care ar fi trebuit sǎ-i aducǎ bronzul este cotatǎ la 6,35 m dintr-o eroare de arbitraj şi o claseazǎ pe locul V.
Întoarsǎ în ţarǎ începe antrenamentele cu Ioan Söter la Clubul Steaua. Anul 1965 înseamnǎ 6,52 m pe stadionul din Constanţa. La Budapesta în acelaşi an ocupǎ locul II. În anul urmǎtor deşi accidentatǎ realizeazǎ 6,59 m în mai la Bucureşti. În 1966 rateazǎ europenele din cauza emoţiilor. Anul preolimpic 1967 înseamnǎ 21 de concursuri în care Doamna Metronom nu va realiza niciodatǎ mai puţin de 6,56 m.
Tot 6,56 m realizeazǎ şi în 1968, la Campionatele internaţionale ale României de la Poiana Braşov. Iatǎ-ne în ziua de 14 octombrie, exact la patru ani dupǎ ce Viorica Viscopoleanu ratase locul III la Olimpiada de la Tokio.
În seara de dinaintea finalei îşi face planul de bǎtaie împreunǎ cu Söter: prima sǎriturǎ trebuie sǎ fie cât mai bunǎ, pentru a scuti de eventualele emoţii; apoi la a doua, va urma tentativa de record mondial, pentru ca finalul concursului sǎ se desfǎşoare în linişte…
Estadio Universitario, cel care seamǎnǎ cu un uriaş sombrero rǎsturnat, e plin ochi. ªi sunt 80000 de locuri! Sǎritura mǎsura 6,82 m şi spulbera nu mai puţin de 6 recorduri: mondial, olimpic, european, balcanic, al României şi al stadionului Universitario.
Campioana urcǎ pe cea mai înaltǎ treaptǎ a podiumului de premiere, în vreme ce crainicul anunţǎ: Viorica Viscopoleanu – Rumania – 6,82 metro, nuevo récord mundial. Dupǎ ce anul olimpic a rǎmas în urmǎ în pragul vârstei de 30 de ani, Viorica Viscopoleanu se pregǎteşte pentru Campionatele europene.
O rupere la muşchii gemeni o ţine departe de stadion timp de mai multe luni, ea refǎcându-se abia în pragul europenelor. Cucereşte medalia de argint (6,45 m) la numai 2 centimetri de locul unu. Sezonul urmǎtor aduce prima ediţie a Campionatelor europene indoor, programate la Viena. În frunte s-a situat Viorica cu 6,56 m. În acelaşi an, proaspǎta campioanǎ a Europei avea sǎ realizeze, de douǎ ori, 6,67 m.
În anul preolimpic 1971 la europenele de salǎ de la Sofia, deşi era dupǎ un accident, Viorica Viscopoleanu cucereşte medalia de bronz cu 6,54 m. Apoi, la vârsta de aproape 33 de ani, soseşte la München, la cea de-a treia Olimpiadǎ a ei, clasându-se pe locul VII, cu 6,48 m. Recordul sǎu olimpic nu a fost depǎşit nici la München, nici la Monreal 4 ani mai târziu.
Cariera sportivǎ a Vioricǎi Viscopoleanu se va încheia în 1975, dupǎ ce, în 1973, câştigǎ un nou titlu de campioanǎ balcanicǎ, avându-l antrenor pe… Octavian Viscopoleanu, alǎturi de care îşi va semnala şi ultima prezenţǎ la o competiţie internaţionalǎ – europenele indoor de la Göteborg, unde se claseazǎ pe locul V.
În vara anului 1975, la 8 august, adicǎ exact în ziua când împlinea 36 de ani şi 20 de atletism, Viorica Viscopoleanu s-a retras din activitatea competiţionalǎ, lǎsând în urmǎ o epocǎ de aur a sǎriturii în lungime româneşti şi mondiale.
Se retrǎgea la fel de spectaculos cum apǎruse şi fǎcea acest lucru cu fruntea sus, având la activ o sǎriturǎ de 6,60 m în acel an, amǎnunt de loc neglijabil, dacǎ ne amintim cǎ, cu exact 6,60 m avea sǎ se cucereascǎ medalia de bronz la Montreal!
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/w/index.php?curid=221243
