/ Reviews / All That Heaven Allows (1955)

All That Heaven Allows (1955)

All That Heaven Allows (1955)
Ana Drobot on 30/01/2015 - 10:24 pm in Reviews

Pentru cei care îndrăgesc filmele romantice şi mai doresc şi să afle câte ceva despre psihanaliză, iată un film din 1955 pe care îl pot viziona şi azi. Dilemele relaţiilor rămân aceleaşi de-a lungul timpului. Iar psihanaliza se împleteşte foarte bine cu problemele relaţiilor.

Le poate explica şi ne poate face să observăm un nivel mai profund a ceea ce se întâmplă cu personajele. Un film despre care nu auzim vorbind pe oricine, un film nu atât de popular precum cele aşa-numite de succes şi care uneori dezamăgesc după ce le vedem, neridicandu-se la aşteptările create de multele laude.

Personajul principal, Carrie, e văduvă şi se îndrăgosteşte de un bărbat mai tânăr, cu un alt stil de viaţă şi care nu e acceptat de copiii şi prietenii ei. Aceştia o conving că face o greşeală. Apoi vede, după ce îi refuză cererea în căsătorie, că de fapt ea a rămas singură. Toţi cei dragi se îndepărtează de ea. Copiii vor petrece tot mai puţin timp cu ea, faţă ei se va şi mărită.

Apar apoi alte schimbări: lucruri pe care le credea stabilite şi de valoare pentru întreagă familie nu mai sunt la fel pentru copiii ei. De unde la început fiul ei nu acceptă că ea să renunţe la casă lor pe motiv că e a familiei, îi va spune că e mai bine să o vândă, că nu are rost să plătească pentru o casă aşa mare dacă va sta singură în ea.

Carrie îşi face o programare la medic pentru a află cauza unor dureri de cap. Medicul îi spune că nu e vorba de cauze fizice ci psihologice şi că ar fi bine să vorbească cu acel bărbat, că acea poveste nu se terminase cu adevărat. Şi fiica lui Carrie vorbeşte despre teoriile lui Freud la începutul filmului. E interesant cum apar discuţiile despre pzihanaliza în acest film.

Este un film care ne pune pe gânduri legat de dileme pe care le putem întâlni de-a lungul vieţii: observăm aici probleme legate de înaintarea în vârstă, de singurătate, de sentimentele copiilor legate de faptul că mama lor a găsit pe cineva mai tânăr, de sentimentele lui Carrie că e părăsită de copiii ei care au crescut.

Nu e vorba de un simplu film de acţiune. Nimic nu e superficial în acest film – aceasta e impresia cu care rămâne în minte privitorul şi după ce filmul se termină.


0 POST COMMENT

Dati un raspuns

-->