Un film despre contesa Elisabeth Bathory care doreşte să ne arate adevărul din spatele legendelor despre contesa despre care s-a spus că a fost cea mai mare criminală din istorie. Adevărul e altul.
Oamenii au avut impresii greşite, judecau ce nu înţelegeau drept rău sau îşi închipuiau tot felul de grozăvii. Sângele despre care se credea că-l folosea pentru băile sale era de fapt o combinaţie de ierburi. Nu tortura pe nimeni, ci folosea cadavrele pentru studiu (ea ştia că suferă de o boală a sângelui). Plus că se pricepea la ce se numea medicină la vremea aceea. Ea era ce se numeşte o femeie modernă a Renaşterii.
Familia ei a hotărât căsătoria ei pentru a se uni cu o altă familie. Între cei doi tineri apare şi dragostea. Însă e şi perioada războaielor. Soţul ei în cele din urmă e ucis în lupte. La un moment dat îi adusese drept cadou un prizonier de război, un pictor italian, Caravaggio.
Între el şi stăpâna lui se creează o legătură (ea se simte singură, neglijată, are nevoie de tandreţe). Gelos, soţul ei doreşte să-l otrăvească pe pictor, însă din băutura otrăvită bea Elisabeth. Aşa ajunge la o vindecătoare, pe care o va aduce la castel, şi care va şti ce să-i dea pentru boala ei a sângelui dar şi pentru a o menţine tânăra. Pictorul îi spune că arta îi va păstra tinereţea.
Multe evenimente au apoi loc, suspiciunile sătenilor plus dorinţa de a-i obţine ei averea…
